Cuprins
Polenul de ambrozie începe să se răspândească încă din luna iulie, iar plantele au o perioadă de înflorire lungă, până în lunile septembrie – octombrie. Polenul de ambrozie este cel mai iritant la finalul sezonului cald, cu atât mai mult dacă vremea este uscată și secetoasă.
Este important să știi cum arată ambrozia, pentru a te feri de această buruiană invazivă și pentru a o stârpi din curtea ta. Din cauza impactului sau asupra sănătății, combatea ambroziei este o preocupare serioasă în multe țări, inclusiv în România. Controlul său este important pentru a reduce riscul alergiilor și pentru a proteja biodiversitatea locală, deoarece ambrozia poate afecta plantele indigene și poate afecta ecosistemul natural.
Cum arată ambrozia și de unde vine
Planta tânără de ambrozia
Ambrozia este o buruiană foarte rezistentă la călduri mari și la secetă și face parte din familia Asteraceae, unde sunt incluse spre exemplu margaretele de toate soiurile, tufănelele și crizantemele. Dar ambrozia nu are nimic în comun cu margaretele, decât rezistența ei în soluri puțin nutritive și în condiții de temperaturi ridicate.
Familia ambroziei cuprinde 30 de subspecii, dintre care trei au fost descoperite și pe teritoriul țării noastre. Planta este originară din America de Sud de unde s-a răspândit către America de Nord, apoi a fost adusă în Europa și Asia. Azi o întâlnim aproape peste tot pe glob, fiind o buruiană extrem de prolifică și puternic invazivă.
Cât este tânără, planta are frunze cu margini zimțate care pot fi confundate cu frunzele de crăițe sau de pelin. Pe măsură ce crește, poate ajunge până la 1,5 și chiar 4 metri înălțime. Florile ei a forma unor ciucuri lungi, verzi-gălbui, și încep să apară din luna iulie. O singură plantă dezvoltă până la 10 – 20 de ciucuri de flori și poate produce un miliard de granule de polen într-un singur sezon, drept pentru care este considerată cea mai periculoasă buruiană pentru persoanele alergice.
De unde a căpătat numele de ambrozie
Termenul ambrozia vine din limba greacă și înseamnă ”nemurire, imortalitate”. În Legendele Olimpului, se povestește că zeii aveau în ținuturile lor fermecate un fel de hrană deosebit de dulce și parfumată, ambrozia, care îi făcea nemuritori. Nu se știe nici până în zilele noastre, dacă hrana preferată a zeilor consta în fructe magice sau vreun nectar fabulos. Cert este că, în America de Sud, vei întâlni salata ambrozia care conține fructe deosebit de parfumate precum mango, papaya, ananas și citrice, amestecate cu nucă de cocos, miere și iaurt.
Planta de ambrozia care face viața un chin tuturor alergicilor nu este nici dulce, nici parfumată. Ea și-a căpătat numele de la faptul că este greu de distrus, aproape nemuritoare. Planta are o rădăcină pivotantă foarte lungă, pe care de cele mai multe ori nu o poți smulge complet din pământ, astfel că ea revine la viață în fiecare an și se înmulțește rapid.
De ce este atât de periculos polenul de ambrozie
Ciucurii de flori la ambrozie au initial culoarea verde
Ambrozia are o dezvoltare rapidă și produce foarte multe flori. Când înflorește, este ușor de recunoscut după ciucurii lungi și galbeni care pot fi considerați decorativi, dacă nu ar fi atât de invazivi. Polenul acestor flori are granule foarte mici și este ușor purtat de vânt pe arii întinse.
O persoană alergică poate fi afectată de polenul ambroziei chiar și la o depărtare de un kilometru de plantele înflorite.
Cum se manifestă alergia la ambrozie
Tufe de ambrozia cu ciucuri verzi de flori imature și ciucuri de flori galbene
Persoanele care au un fond alergic și care au probleme din cauza pufului de plop, din cauza prafului și a polenului, au de suferit în timpul verii, când înflorește ambrozia.
Când o persoană alergică este expusă la polenul de ambrozie, acesta declanșează producția de anticorpi specifici care, mai departe, provoacă eliberarea unei substanțe biochimice numită histamină. În cazul persoanelor alergice, histamina este secretată în cantități mult mai mari, decât la persoanele care nu suferă de alergii, drept pentru care ea declanșează o serie de reacții deosebit de neplăcute:
- Senzație de iritație și usturime la nivelul ochilor și căilor respiratorii
- Strănuturi puternice
- Congestie nazală
- Reacții alergice la nivelul pielii
- Dureri de cap și accelerarea pulsului cardiac în cazurile cele mai grave
Legea ambroziei
Conform legii nr. 62 din anul 2018, toți proprietarii de terenuri, heleștee, lacuri, livezi, precum și administratorii șoselelor publice și ale căilor ferate sunt obligați să verifice apariția ambroziei și să ia toate măsurile necesare pentru distrugerea plantei.
Autoritățile locale au obligația să identifice și să verifice anual zonele în care apare ambrozia. Ele pot soma în prima instanță proprietarii de terenuri să distrugă planta și sunt abilitate să dea amenzi, dacă aceștia nu se conformează.
Așadar, este bine să știi cum arată ambrozia și să o identifici după frunze și flori pentru a distruge cât mai rapid plantele tinere. Cu cât este distrusă mai des înainte de înflorire, cu atât este mai ușor de controlat și chiar de eradicat din zona respectivă.
Detalii mai puțin știute
În România sunt întâlnite speciile de ambrozie Artemisifolia, Trifida şi Parviflora.
Buruiana poate ajunge la 150 cm înălţime și chiar mai mult și este foarte rezistentă la secetă, datorită rădăcinii pivotante foarte lungi.
Ambrozia produce pe aceeași tulpină flori masculine și flori feminine, astfel că se polenizează singură și asigură perpetuarea speciei.
Datorită faptului că tufele de ambrozia cresc foarte înalte, compacte și cuceresc ușor teritoriul din jur, ele poate distruge plantele native și perturbă ecosistemul zonei în care se dezvoltă. Din acest motiv, este considerată o plantă invazivă și trebuie combătută de la primii lăstari.
În România, ambrozia crește la câmpie și la deal, pe marginea șoselelor, căilor ferate, pe marginea apelor, râurilor și lacurilor.
Cu toate că este o plantă bogată în polen, ea nu este pe placul albinelor. Subspecia care produce cel mai mult polen nu atrage albinele, însă atrage alte insecte, fluturi și gândaci zburători care se hrănesc cu polenul ei.