Catedrala Sf. Sofia, din istorie în legendă

Cea de a opta minune a lumii târzii și simbolul de aur al Imperiului Bizantin din epoca lui glorioasă, Catedrala Sf. Sofia uimește și azi prin frumusețea ei arhitectonică, prin bogăția de motive decorative, prin icoanele ei unice în lume, dar mai ales prin istoria ei zbuciumată și plină de taine.

Sub zidurile de azi stau rămășițele carbonizate ale unui sălaș de cult ridicat sub domnia lui Constantin I, la începutul anilor 300. Ulterior, a ajuns în mâinile arienilor, apoi a fost cedat de Teodosie cel Mare creștinilor ortodocși. Edificiul a ars complet cel puțin de trei ori în timpul revoltelor din imperiu, până când Iustinian I decide să îl refacă din temelii și să ridice cea mai mare și frumoasă bazilică din lume.

Distrusă de incendii, Catedragala Sf. Sofia a renăscut ca o minune

Pe cât de frumoasă este catedrala din Istanbul, pe atât de tristă este istoria ei… de parcă ar fi fost urmărită de un blestem. Poate blestemul celor mulți, săraci și nevoiași care s-au ridicat împotriva oprimării și au fost culcați la pământ. Pentru că Sf. Sofia (Hagia Sophia – Sfânta Înțelepciune) a fost ridicată de Iustinian pentru a sărbători oprimarea răscoalei Nika din 532, când populația s-a alăturat opozanților săi politici pentru a-l da jos de pe tron.

Reconstrucția catedralei la o scară măreață îl costa enorm pe împărat. A răscumpărat toate clădirile din jurul ei pentru a extinde terenul catedralei. A adus sute de muncitori și arhitecți renumiți, a cumpărat tone de marmură, jasp și kilograme întregi de aur cu care dorea să decoreze întreaga clădire. Fildeșul, argintul, pietrele prețioase, covoarele și țesăturile valoroase se numărau printre podoabele nemaipomenite ale catedralei. Era mai mult decât un lăcaș de rugăciune. Era un testament al puterii și bogăției de care dispunea cel mai mare împărat bizantin.

Transformată în moschee în iulie 2020

Decorațiunile luxoase au rezistat câteva secole, iar cupola gigantică a uimit întreaga Europă prin arhitectura ei perfectă, prin strălucire și rezistență. Primele icoane creștine monumentale au fost realizate începând cu anul 867.

Cu ajutorul mozaicului suflat cu aur au fost realizate icoanele lui Iisus și ale Maicii Domnului în mai multe ipostaze, dar și fresce ale unor împărați bizantini care și-au pus amprenta asupra restaurării catedralei. De la bun început, a fost un edificiu creștin, împodobit cu grandoare, dar cu multe elemente din religia creștină care, ulterior, au fost distruse aproape în totalitate.

Din anul 1453, Sf. Sofia a devenit moschee, după ce sultanul Mohamed al II-lea a cucerit Constantinopolul și a îngenunchiat Imperiul Bizantin. Moschee a rămas până în 1934 când a devenit muzeu. Din iulie 2020, faimoasa catedrală, o insulă de creștinătate într-un stat musulman, a fost transformată dinnou în moschee prin decizia președintelui Recep Erdogan. Decizia lui a dat naștere unui cor de critici și proteste în lumea creștină, dar situația a rămas neschimbată.

Un miracol păzește Sfintele Odoare

Legenda spune că, la căderea Constantinopolului, soldații otomani au intrat în biserică pe data de 29 mai 1453, o zi de marți crâncenă și însângerată. Marele imperiu se prăbușea, iar musulmanii atacau orașul pe mai multe fronturi.

Preoții din catedrală se rugau pentru mântuire și pentru un miracol. Iar acesta s-a petrecut! Când otomanii au încercat să fure odoarele din altar, Sfintele Daruri și Sfântul Potir, un zid s-a deschis și preoții au reușit să scape luând cu ei simbolurile creștine. Legenda mai spune că atunci când se va oficia din nou Sfânta Liturghie în catedrală, zidul se va deschide și se vor arăta Sfintele Odoare.

foto: Shutterstock