Călinul, un arbust cu flori de zăpadă

Călinul, un arbust deosebit de decorativ, este o comoară în grădină. Merită să îl cultivi pentru frumusețea buchetelor florale dispuse în formă de glob, dar și pentru frumusețea fructelor roșii care rezistă pe crengi până iarna.

Trebuie să știi, însă, că varietatea de călin cu flori mari și spectaculoase, este sterilă, adică nu va face fructe. Acesta este viburnum opulus roseum.

Dacă vrei un călin care face și fructe, trebuie să plantezi viburnum opulus comun, călinul comun, care crește spontan și pe la marginea pădurilor de deal. Acesta are flori mai puțin frumoase, dar fructele sunt decorative.

Călinul, un arbust rezistent și viguros

Acest arbust decorativ poate fi cultivat și în ghivece mari, cu o adâncime de cel puțin 60 – 70 cm, dar cel mai bine se dezvoltă în curte, într-un loc semiumbrit.

Fiind un arbust nativ, rezistă bine la gerul iernii, dar trebuie plantat într-un loc ferit de vânt și în sol ușor nisipos, care nu reține apa în exces.

Călinul poate fi plantat și în ghivece mari, speciale pentru citrice, dar în acest caz trebuie fertilizat în fiecare primăvară și trebuie ferit iarna de îngheț. Poate fi adăpostit într-o seră sau într-un hol mai rece al casei, unde poate avea lumină.

Este un arbust rezistent, iar dacă lași la bază să se dezvolte o singură tulpină, va crește ca un copac a cărui coroană poate fi rotunjită prin tăieri ușoare primăvara devreme, în luna martie, după ce a trecut pericolul de îngheț.

În ceea ce privește dăunătorii, el poate fi atacat de afide, pe care le poți combate cu insecticide specifice.

Cum să înmulțești călinul. Două metode care nu dau greș

Este riscant să scoți din rădăcină arbustul matur și să încerci să desprinzi un pui. Divizarea tufei poate provoca răni pe care planta nu le va suporta.

Mult mai simplu este să înmulțești călinul prin marcotaj. Vara se lasă o creangă să crească de la bază, cât mai lungă, se apleacă și se acoperă cu pământ până aproape de vârf. Ea va prinde rădăcini, dar poate fi desprinsă de planta mamă abia după doi ani, când are rădăcini viguroase.

Călinul, arbust rezistent, dar destul de sensibil la mutare, se mai poate înmulți prin butași. Se taie în luna noiembrie crengi tinere, lemnificate, se plantează într-un ghiveci adânc cu pământ și nisip și se udă toată iarna moderat. Se țin la rece până primăvara, când butașii care au prins rădăcini pot fi plantați în curte. Pentru un rezultat foarte bun, butașii pot fi tratați cu un stimulent pentru înrădăcinare.

Nu confunda călinul cu mălinul!

Ține cont de faptul că nici florile, nici fructele de călin nu se consumă. Ele au anumite proprietăți medicinale, dar se folosesc numai la indicația unui specialist.

Spre deosebire de călin, care este mai degrabă decorativ, mălinul este un arbust medicinal ale cărui fructe sunt consumate din vremuri vechi. Are tot flori albe, dar sunt dispuse în formă de ciucure și face fructele negre.

Mălinul face parte din genul Prunus, iar scoarța și fructele sale conțin acizi organizi, uleiuri volatile, vitamine și săruri minerale importante pentru organism. Sucul din fructe de mălin este un bun diuretic și combate infecțiile gastro-intestinale, iar decoctul din frunze vindecă rănile, bolile de piele și infecțiile oculare.

sursa foto: 123rf.com