Iată trei arbuști exotici, originari din Asia și America, ale căror fructe sunt bogate în tot felul de vitamine, acizi și nutrienți care combat boli grave și ajută imunitatea organismului.
Goji, un arbust fără pretenții
Fructele lunguiețe și portocalii sunt un deliciu pentru cei cărora le place gustul acrișor. Goji este un arbust productiv și a început să se răspândească și la noi în țară, existând deja ferme care cultivă această plantă pe hectare întregi.
Arbustul Lycium barbarum provine din China, dar se adaptează ușor și la clima noastră. Preferă spațiile largi și însorite și un sol bine drenat, ușor nisipos, îmbogățit cu humus sau gunoi de grajd. Iarna nu are nevoie de protecție suplimentară, pentru că se acomodează la diferențele de temperatură destul de ușor.
Inițial, micul arbust poate fi cultivat la ghiveci, pe o terasă deschisă. Dar după 2 ani, trebuie transplantat în grădină, într-un loc bine săpat, fără buruieni, unde poate fi udat frecvent pentru că are nevoie de umiditate ridicată pentru a fructifica. Goji înflorește din luna mai și continuă să producă flori până prin august, timp în care poate avea pe aceleași crengi fructe coapte și boboci noi de flori.
Aronia, boabe mici de sănătate
Confundate cu boabele de scoruș, mărgelele negre de aronia sunt acrișoare și sunt foarte bogate în vitamine și minerale. Se numără printre cele mai sănătoase fructe și cele mai puternice împotriva cancerului și a bolilor degenerative.
Aronia este un arbust originar din America de Nord, rezistent la ger, dar iubitor de răcoare și de umiditate. Ai grijă să îl cultivi într-un loc luminat din grădină, în pământ fertil și să îl uzi frecvent.
În primii 5 – 6 ani, arbustul își va forma coroana și trebuie lăsate doar 5 ramuri noi în fiecare primăvară. Restul ramurilor noi se taie. De asemenea, se îndepărtează crengile uscate, rupte, prea subțiri și firave. Tulpinile care îmbătrânesc se taie și ele pentru că nu mai fac multe fructe.
Moșmonii, arbuști exotici cu dichis
Acest arbore este cultivat de mulți ani în România, mai ales în zona Tulcei și prin Ardeal. Și el este rezistent la ger, deci face față iernilor aspre din sud, dar are nevoie de un spațiu ușor umbrit și de un sol bine afânat.
Moșmonul înflorește prin luna aprilie, face de obicei un singur fruct la vârful crengilor care se coace treptat peste vară. Se culege prin septembrie – octombrie și se păstrează în lădițe, într-un spațiu aerisit.
Fructele devin comestibile la o lună după recoltare. Aceste fructe au efecte terapeutice extraordinare și sunt benefice stomacului, dar și articulațiilor, ele putând combate inflamațiile și durerile specifice reumatismului.