Uluitor! Medicii i-au spus în urmă cu opt ani că nu va mai putea să meargă niciodată, dar acum această tânără se antrenează să participe la maratoane

Tânăra a reușit să-i uimească pe medici cu ambiția ei. După ce durerea provocată de boala de care suferă, sindromul complex de durere regională, cunoscut și sub denumirea de sindromul reflex simpatic distrofie, i-a paralizat mâinile și picioarele, ea nu s-a dat bătută. Erika a învățat din nou cum să meargă, cum să scrie și chiar cum să țină un pix în mână.

„Când aveam 12 ani mi-am pierdut funcționalitatea brațelor și picioarelor din cauza durerii provocată de sindromul complex de durere regională. Am ajuns la spitalul de copii din Bristol, unde mi s-a spus că nu am reușit să lupt împotriva afecțiunii și că nu voi mai putea să merg niciodată. Medicii mi-au spus că am unul dintre cazurile cele mai complexe  pe care le-au văzut vreodată și că oamenii care au mai trecut prin așa ceva nu au mai reușit să meargă iar”, își amintește tânăra.

Vrea să alerge 20 de kilometri

Erika Bohling susține că au speriat-o foarte tare ce i-au zis medicii, însă acest lucru a ambiționat-o și astfel a reușit ca opt ani mai târziu nu doar să meargă, ci să se antreneze să particpe la maratoane de 20 de kilometri. Ea se pregătește pentru maratonul Cheltenham Challenge Half, ce va avea loc în luna iunie, unde va alerga în scop caritabil.

„Era înfricoșător. Simțeam o durere arzătoare și constantă pe mâini și pe picioare. Chiar și o simplă adiere a vântului peste ele era chinuitoare. Am decis că vreau să fac ceva de care nimeni nu mă va credea în stare, ceva care probabil nu se putea face. Deși nici nu îmi imaginam că voi mai reuși să mai stau pe propriile picioare, acum mă antrenez pentru maraton”, a mai spus aceasta.

Erika a explicat că atunci când aleargă trebuie să fie foarte conștientă de fiecare pas pe care îl face pentru a avea grijă să nu-și disloce articulațiile. „Sufăr, de asemenea, de disautonomia, ceea ce înseamnă că organismul meu nu-mi poate regla temperatura corpului sau bătăile inimii. Este destul de greu și încă am dureri mari, însă alergarea mă stimulează mental și sunt foarte hotărâtă. Nu m-am gândit niciodată că voi putea să fac sport din cauza dizabilității mele și sunt mulțumită că pot să merg iar”, a mai spus ea.