Semne ale cancerului ovarian pe care orice femeie trebuie să le știe

Primele semne ale cancerului ovarian nu trebuie trecute cu vederea

„Multe simptome ale cancerului ovarian nu sunt specifice, fiind ușor de ignorat. Din păcate, trecându-le cu vederea, nu facem decât să întârziem diagnosticul și să permitem bolii să avanseze, făcând-o mult mai greu de tratat”, spune dr. Shannon Westin, profesor de oncologie ginecologică la Centrul Anderson Cancer.

Potrivit American Cancer Society, peste 22.000 de noi cazuri de cancer ovarian vor fi diagnosticate în America în 2017, dintre care peste 14.000 vor deceda din cauza bolii.

Cancerul ovarian este a 4-a cauză de mortalitate prin cancer la femei, așa că este important să depistăm primele semne ale bolii și să ne prezentăm la medic cât mai curând, pentru un tratament adecvat și eficient.

Principalele simptome ale cancerului ovarian

dureri abdominale
stări de greață
senzație de preaplin după masă, chiar dacă nu mănânci mult
balonare
urinare frecventă
constipație
modificări ale ciclului menstrual
durere în timpul actului sexual
arsuri la stomac

„Cancerul poate avansa foarte mult până la apariția primelor simptome. Pacientele pot acuza balonare, senzație de gaze, disconfort în jumătatea inferioară a abdomenului, scăderea poftei de mâncare sau senzația de plenitudine. Indigestia, greața, pierderea în greutate pot atrage atenția. Tumora crescută poate apăsa pe organele vecine provocând nevoia de a urina frecvent. Mai rar, pot apărea sângerări vaginale. Acumularea de lichide în abdomen poate duce la balonare, iar acumularea de lichide în lobii pulmonari poate duce la dificultăți de respirație”, spune doctorul oncolog Sadi Kerem Okutur de la Medical Park din Turcia.

Cum se stabilește diagnosticul de cancer ovarian: analize necesare

Pacienta este consultată de medic după efectuarea anamnezei. Acest consult se efectuează de către un medic ginecolog-obstetrician. În plus, se examinează ovarele prin ecografie, iar suplimentar se verifică prezența în sânge a markerului CA-125, care are relevanță majoră în diagnosticul cancerului ovarian. Totuși, acest marker poate crește și în cazul unor boli benigne ale ovarului.

Diagnosticul de cancer se pune în urma examinării de către un „patolog” a unei mostre de țesut prelevată prin „biopsie” din ovar sau, în cazul pacienților cu lichid acumulat în abdomen, a mostrei de lichid. Intervenția chirurgicală pentru prelevarea biopsiei din zonele suspecte prin deschiderea abdomenului se numește „laparotomie”.

Mostra prelevată se examinează de către patolog în timpul operației. Dacă această mostră primește diagnosticul de „cancer”, se continuă operația. În timpul operației, în funcție de decizia chirurgului se îndepărtează uterul, trompele uterine, ovarele, peritoneul. În plus, se prelevează mostre din diafragmă, celelalte organe, ganglionii limfatici din vecinătate și lichidul abdominal pentru a se finaliza „stadializarea chirurgicală”, toate aceste mostre fiind examinate de către patolog. Este foarte importantă determinarea gradului de răspândire a bolii în organism în tratament și monitorizare.

Cum se tratează cancerul ovarian

Gradul de răspândire a bolii în organism, vârsta și starea generală a pacientului influențează modul în care este tratată. Tratamentul clasic al cancerului este intervenția chirurgicală și ulterior chimioterapia. În unele cazuri, se aplică radioterapia (terapia cu fascicul).

“În cazul abordării chirurgicale, se poate face fie operația de „histerectomie”, fie o operație denumită „salpingo-ooforectomie bilaterală”, în care odată cu uterul se îndepărtează și cele două ovare sau, în cazurile în care operația necesară nu se poate face pentru că boala este foarte răspândită, se face intervenția denumită „debulking”, pentru îndepărtarea unei părți cât mai mari din țesutul tumoral. Dacă s-a putut pune diagnosticul înainte de laparotomie și tumora nu poate fi îndepărtată complet chirurgical, înainte de intervenție se aplică un tratament medicamentos pentru reducerea tumorii și abia după aceea ce procedează la intervenția chirurgicală. În cazuri rare, dacă boala a cuprins un singur ovar, iar pacienta este la o vârstă tânără și dorește să nască, se îndepărtează numai ovarul afectat”, afirmă doctorul oncolog Sadi Kerem Okutur.

După operație, administrarea medicamentelor anticancerigene este denumită chimioterapie. Această terapie poate fi aplicată prin administrarea medicamentelor pe cale orală, intravenoasă sau intraabdominală, prin perfuzie cu ser și medicament. Chimioterapia se efectuează în general în ambulatoriu. Nu este necesară internarea în spital. Există anumite medicamente de susținere pentru eliminare senzației de greață și a vărsăturilor ce apar în funcție de medicamentele administrate prin chimioterapie. Efectele adverse ale chimioterapiei asupra celulelor sanguine și a organelor se monitorizează prin analize de sânge efectuate regulat.

După tratament, timp de doi ani, pacienții vin la control fizic o dată la trei luni, ocazie cu care se determină și markerul CA-125 iar în caz de nevoie se fac radiografii pulmonare și tomografii abdominale. În următorii trei ani, aceste controale se fac o dată la șase luni, iar apoi anual.

Sursa foto: 123rf.com