„În lume, dar şi în România, meningita bacteriană reprezinta o boală extrem de gravă prin rata mare de mortalitate (peste 50%) şi prin sechelele neurologice severe care se constituie. Cele mai semnificative sechele care apar sunt: surditate, retard mental şi/sau motor, convulsii, etc. Populația cea mai expusă la această infecţie gravă este reprezentată de copiii antepreşcolari (0-3 ani) la care apărarea antiinfecţioasă este insuficient maturată”, a declarat Prof. Dr. Doina Pleşca, Vicepresedinte al Secției de Pneumologie Pediatrică din cadrul Societăţii Române de Pneumologie. „Prin meningită se înțelege inflamaţia meningelui de etiologie variată (bacteriană, virală, fungică, etc.). Meningita bacteriană se instalează brusc şi este însoţită de un tablou clinic caracterizat prin: febră mare (40-41°C), alterarea stării generale, pacientul nu suportă lumina (fotofobie), cefalee difuză, progresantă şi chinuitoare, somnolenţă, vărsături. Progresiv, starea generală se agravează, pacientul devine comatos şi apar crizele de convulsii. La sugari, tabloul clinic se instaleaza rapid, fiind oarecum diferit faţă de alte vârste: modificări ale stării generale cu perioade de somnolenţă alternând cu agitaţie extremă (plâns inconsolabil), vărsături, febră sau hipotermie, refuz alimentar, convulsii. În faţa unei infecţii severe, care are o rată semnificativă de mortalitate şi morbiditate, se impune intensificarea măsurilor de prevenţie. În acest sens, cea mai eficientă modalitate de a preveni meningita bacteriană este imunizarea prin vaccinare, cu atât mai mult cu cât copiii, în primii 5 ani de viaţă, nu dispun de o apărare antiinfecţioasă solidă.”, a adăugat Prof. Dr. Doina Pleşca.
În întreaga lume, deşi au fost facuţi paşi importanţi în direcţia educării spre un comportament preventiv, sunt ţări care nu au încă acces la vaccinuri preventive care ar putea salva vieţi şi ar putea preveni efectele secundare puternice ale bolii. Meningita virală este mai puţin gravă. De cele mai multe ori pacienţii se recupereaza complet. În schimb, meningita cauzată de bacterii poate determina infecţii severe, cu complicaţii majore sau chiar deces.
Care sunt bacteriile care cauzează meningită?
Neisseria meningitidis – meningococul;
Streptococcus pneumoniae – pneumococul;
Haemophilus influenzae , tipul b (Hib);
Eschericia coli (E. Coli), prezentă la nou-născuţi;
Streptococcus agalactiae B, (Group B Strep or GBS), prezent la nou-născuţi;
Listeria monocytogenes, prezent la nou-născuţi, sau la persoanele cu imunitate scăzuta;
Mycobacteria tuberculosis (Tuberculosis or TB), frecventă în ţările în care tuberculoza este frecventă.
Cele mai periculoase bacterii sunt: meningococul, pneumococul şi Haemophilus influenzae. Neisseria meningitidis (meningococul) este o bacterie care se transmite pe cale aerogenă (picături de salivă) şi care se cantonează la nivelul mucoasei nazofaringiene. De aici, în anumite circumstanţe, se propagă mai departe infectând plămânii, pleura, urechea internă sau meningele. Streptococul pneumoniae (pneumicocul) este o bacterie localizată în tractul respirator superior (nazo-faringe). Este unul din principalii agenţi patogeni infecţioşi la vârsta copilăriei, transmisibil de la om la om. Haemophilus Influenzae tip b (Hib) este o bacterie care se găseşte şi la oamenii sănătoşi, la nivelul nasului şi al gâtului. Doar în condiţii speciale bacteria Hib devine patogenă (sistem imun imatur sau afectat) şi provoacă infecţii foarte grave, cum este meningita. Un procent de 2-5% din populatie sunt purtatori sanatosi cu HIb.
Singura modalitate prin care poate fi prevenită meningita este prin vaccinare. Vaccinul are rolul de a imuniza organismul înainte de expunerea la aceste bacterii. Meningococemia severă este una dintre cele mai fulminante infecţii cunoscute în practica medicală. Pericolul este cu atât mai mare cu cât, conform avertismentelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, există o rezistenţă din ce în ce mai mare a bacteriei la tratamentele clasice, cu antibiotice.