Palpitațiile, de la un diagnostic greșit la tratamentul corect

Avem tendința să ignorăm palpitațiile. De altfel, 1 din 4 adulţi peste 40 de ani dezvoltă o aritmie pe parcursul vieţii, în special fibrilație. Deși nu reprezintă o afecțiune în sine, ci doar un simptom, palpitațiile ar trebui să fie motive de îngrijorare. Căci bolile cardiovasculare sunt tot mai frecvente. Și lovesc la vârste tot mai tinere. Iar de la diagnosticul precis până la tratamentul corect e ceva drum de parcurs. Așadar, când ritmul inimii o ia razna, mergi la cardiolog!

Ascultă-ți inima

Inima poate fi comparată cu „pompa electrică” a mașinăriei miraculoase numită organism uman. Ea asigură funcționarea corectă a circulației sângelui. Acest mecanism extrem de fin și complex, prin care este reglat numărul bătăilor inimii pe minut, adică pulsul, poate să fie perturbat de diferiți factori. Noi resimțim acest fenomen prin senzația de ritm cardiac accelerat sau neregulat. Cauza modificării ritmului cardiac se poate stabili numai în funcție de cât de des apar palpitațiile și în ce împrejurări. Iar asta o poate face doar un specialist, singurul în măsură să stabilească și varianta corectă de tratament.

De ce apar palpitațiile?

Diagnosticarea corectă a aritmiilor este cel mai important pas. Căci există mai multe tipuri de tulburări de ritm cardiac ce provoacă palpitații. Depinde de zona și de modul în care este perturbat sistemul electric al inimii. Extrasistolele atriale sau ventriculare sunt cele mai frecvente. Fibrilația atrială sau tahicardia ventriculară pot să indice o afecțiune cardiacă serioasă. Dacă palpitațiile sunt însoțite și de dureri puternice în piept, amețeală sau leșin, dificultăți în respirație, zgomote în urechi, puls de peste 120 de bătăi pe minut, dacă există cazuri de tulburări cardiace în familie, atunci crește probabilitatea unor boli grave ale inimii, precum cardiopatia ischemică, tulburări ale valvelor, boli congenitale. Se poate ajunge chiar la infarct sau accident vascular cerebral.

Se tratează?

Electrocardiografia (EKG) este obligatorie, împreună cu testele de laborator, pentru măsurarea nivelului de electroliți și al anumitor hormoni. Datele obținute sunt interpretate de medicul cardiolog. Pentru un diagnostic corect, medicul are nevoie de detalii cum ar fi condițiile în care apar, frecvența și intensitatea. Tratamentul variază de la pacient la pacient, cu modificarea stilului de viață (în cazul palpitațiilor care nu sunt de natură cardiacă), prin medicație și chiar cu proceduri precum ablația prin radiofrecventă în cazul fibrilației atriale sau implantarea unui defibrilator la bolile cardiace cu risc crescut.

Sursa foto: 123rf.com