O rană pe col înseamnă cancer?

O vizită de rutină la medicul ginecolog se poate sfârşi cu un diagnostic-şoc: exocervicită. Mai populară este denumirea de rană pe col. Și dă fiori oricărei femei. Chiar dacă o mare parte dintre noi avem de-a face cu aşa ceva, măcar o dată în viaţă. Şi asta pentru că, netratată corespunzător, banala rană pe col poate evolua cu uşurinţă în cancer de col uterin.

Nu ignora semnele!

Exocervicita este inflamaţia care apare în exteriorul colului uterin. Fie din cauza unui virus sau a unei bacterii, fie în urma unor traumatisme, precum avortul. La început, rana pe col nu se manifestă în aşa fel încât să dea de gândit sau să ne trimită la medic. Poate o scurgere ceva mai abundentă să deranjeze oarecum. Însă, de cele mai multe ori, trece neobservată. Dacă e însoţită şi de o infecţie, pot apărea mâncărimi, usturimi la urinare sau jenă în timpul actului sexual. Abia de aici încep îngrijorările. Și se ajunge la ginecolog. Oricum, la orice modificare a secreţiei vaginale, se recomandă efectuarea unor teste specifice, prescrise de medic.

Cine e de vină?

O rană pe col nu apare din senin. Asta e clar! Iar femeile care şi-au început viaţa sexuală înaintea vârstei de 18 ani, cele care evită utilizarea prezervativului deşi au mai mulţi parteneri sexuali, cele care nu respectă o igienă intimă exemplară sau care se expun întreruperilor de sarcină repetate trebuie să se aştepte ca, la un moment dat, să fie diagnosticate cu cervicite.

Toate femeile trebuie să meargă regulat la un control ginecologic. Tocmai pentru a putea fi depistate cât mai din timp eventualele leziuni uterine. Şi, cum renumitul HPV, adică virusul Papiloma uman, este principalul responsabil al apariţiei cancerului de col, verificarea prezenţei lui în organism este neapărat necesară. De aceea, odată cu începerea vieţii sexuale, fiecare femeie trebuie să-şi facă anual testul Babeş-Papanicolau şi, la nevoie, dacă rezultatul acestuia ridică suspiciuni, o colposcopie şi o testare ADN-HPV.

Se tratează o rană pe col?

Ei bine, vestea bună este că există metode de tratament. Dacă leziunea nu este foarte avansată, pot fi eficiente ovulele vaginale şi antibioticele. Însă, cum de cele mai multe ori se ajunge la medic târziu, se impun metode mai drastice, precum electrocauterizarea şi conizaţia. Mulţi dintre medici încă mai recomandă cu uşurinţă cauterizarea rănii, deşi această metodă nu se mai practică de ani de zile în ţările cu mult mai avansate faţă de noi din punct de vedere medical.

Prin cauterizarea clasică, există riscul ca, în spatele cicatricei superficiale, rana să rămână în profunzime şi să continuie să se dezvolte. Prin colposcopie, se poate vedea cu exactitate cât de mare este rana, prin colorarea colului cu soluţii speciale şi mărirea imaginii acestuia, pentru o observare detaliată. La electrorezecţia cu anşă diatermică şi la conizaţie, se extrage un fragment de la nivelul colului pentru a fi analizat histopatologic, procedeu cunoscut mai bine drept biopsie. Totuşi, conizaţia presupune îndepărtarea chirurgicală a întregii porţiuni afectate.

Prevenția contează

„Pentru prevenirea riscului de cancer de col uterin, femeile de peste 30 de ani trebuie neapărat să facă regulat testele Babeş-Papanicolau şi de depistare HPV. Cele mai frecvente cauze care duc la apariţia rănilor pe col sunt infecţiile vaginale, cea mai gravă fiind cu HPV, cauza a 97% dintre cancerele de col uterin. Cine are o astfel de problemă nu înseamnă neapărat că are cancer, dar este foarte posibil să aibă mai târziu, dacă nu se tratează corespunzător.”, spune Dr. Cristina Şaptefraţi, ginecolog oncolog.

Sursa foto: 123rf.com