GHIDUL plantelor medicinale

MAC ROȘU DE CÂMP (PAPAVER RHOEAS)

Petalele au o acțiune ușor sedativă, antiseptică, expectorantă și emolientă, ceea ce le face utile în compoziția ceaiurilor pentru calmarea tusei. Se mai folosesc în pojar sau scarlatină pentru grăbirea erupțiilor, precum și pentru combaterea insomniei. În satele din jurul Careiului, infuzia din frunze de mac amestecată cu nemțișori de câmp era folosită pentru combaterea hemoragiilor.

Uz intern: se face infuzie din două lingurițe de petale la 250 ml apă clocotită. Se acoperă și se lasă 10 minute, după care se strecoară. Se beau două ceaiuri pe zi.
Uz extern: se face o infuzie ca pentru uz intern, dar dintr-o cantitate dublă de plantă. Se folosește sub formă de gargară.
Când îl recoltezi: Se culeg petalele în lunile iunie-iulie, în perioada de înflorire.

MAC DE GRĂDINĂ (PAPAVER SOMNIFERUM)

Capsulele imature de mac conțin alcaloizi care fac parte din grupa morfinei: codeina, tebaina, pseudomorfina, neopina, porfirozina, precum și papaverina. Acțiunea principală este exercitată, în special, asupra centrilor durerii. În doze mici, au acțiune excitantă, dând o stare euforică, apoi deprimantă, cu îndepărtarea senzației de durere, producând somnolență. Semințele de mac de grădină nu conțin acest tip de alcaloizi și pot fi folosite în alimentație, fără niciun risc.

Uz intern: se consumă numai sub formă de preparate farmaceutice precis dozate, la recomandarea și sub supravegherea medicului. Dacă nu se respectă indicaţiile, se poate ajunge până la deces.
Când îl recoltezi: Chiar dacă îl poți culege, este mai bine să îl folosești doar sub formă de produse farmaceutice standardizate.

MANGO (MANGIFERA INDICA)

Frunzele fragede de mango sunt recomandate în diaree şi diabet. Infuzia de frunze şi din scoarţa ramurilor este astringentă, fiind folosită ca apă de gură în stomatite şi paradontoză. Datorită conţinutului ridicat în taninuri, scoarţa are o acţiune benefică asupra mucoaselor. De aceea, se recomandă în menoragii, în tricomoniază şi în secreţiile muco-purulente uterine şi intestinale, în dizenterie, ca hemostatic și, în general, în afecţiuni cutanate, difterie etc. Fructele necoapte sunt bogate în acizi organici şi vitamina C şi sunt recomandate ca antiscorbutice, diuretice, laxative și în cure de slăbire.

Uz intern: se poate consuma fructul, ca atare sau sub formă de sucuri.
Când îl recoltezi: Nu crește la noi, dar fructul se poate cumpăra din comerț.

MANDARIN (CITRUS NOBILIS)

Fructele au un conținut ridicat în vitamina C și măresc rezistenţa la boli infecţioase. Sunt indicate în carenţe de vitamina C şi ca remineralizant. Au proprietăţi antihemoragice, antiseptice, de protector vascular în fragilitatea capilară, tromboze şi vâscozitatea crescută a sângelui. Se cunosc, de asemenea, proprietăţile lor uşor diuretice şi laxative. Se mai folosesc și ca hepatoprotectori și stimulenţi ai activității bilei. Sunt indicate în caz de dispepsii și meteorism. Datorită conținutului ridicat în brom, manifestă și acțiune sedativă.

Uz intern: se consumă ca atare sau sub formă de suc.
Uz extern: se fac tamponări cu suc de mandarine în stomatite, gingivite și dermatoze.
Când îl recoltezi: Nu crește la noi în țară, dar se găsește în comerț.