GHIDUL plantelor medicinale

LEVĂNŢICĂ (LAVANDULA ANGUSTIFOLIA)

Atât extractele apoase, cât și, în special, uleiul esențial de lavandă au acțiune sedativă și antiflatulentă. Sunt indicate în insomnie şi în iritaţiile de natură nervoasă stomacală, în sindromul Roehmheld, meteorism, disconfort intestinal și tulburări de circulație sangvină.

Uz intern: se face infuzie din una-două lingurițe de flori la o cană cu apă. Se beau două-trei căni pe zi. Se mai poate lua ulei esențial: una până la patru picături pe o linguriță de zahăr. Intră în compoziția unor ceaiuri medicinale și produse farmaceutice.
Uz extern: se face o infuzie din 20-100 g de flori la 20 de litri de apă pentru baie. Poți pune în casă flori de levănţică. Vor da un miros plăcut, liniștitor.
Când o recoltezi: În perioada de înflorire, după 15 iunie. Orele pentru cules sunt 10.00-12.00.

LICHEN DE PIATRĂ (CETRARIA ISLANDICA)

Extractele pe bază de lichen se folosesc ca tonic, pentru stimularea digestiei, în timpul convalescenţei şi în tratamentul inflamaţiilor căilor respiratorii superioare, în special în faringite, laringite sau în bronşite. Decocturile, infuziile sau gargara se folosesc la guturai, tuse convulsivă, astm, diabet, nefrite şi în timpul convalescenţei bolnavilor de tuberculoză.

Uz intern: se utilizează tinctura obţinută din 20 g plantă la 100 ml alcool de 70° prin macerare, timp de opt zile. Se iau 25-30 picături în puţină apă, înainte de masă. Se mai poate folosi sub formă de infuzie sau decoct (o lingură la o cană cu apă). Din decoct se beau două-trei căni pe zi, îndulcite cu miere.
Când îl recoltezi: Planta poate fi culeasă oricând, deși între mai și septembrie este perioada cea mai bună.

LEMN DULCE (GLYCYRRHIZA GLABRA)

Are acțiune expectorantă și antiinflamatoare. Fluidizează secrețiile bronșice și stimulează activitatea glandelor suprarenale. Este recomandat în tratamentul tusei, inflamațiilor bronșice, ulcerului gastric și duodenal, în digestie grea, ca antiinflamator în stări alergice, reumatism, artrită, pentru prevenirea intoxicării ficatului, în tratamentul tuberculozei și al insuficienței glandelor suprarenale.

Uz intern: sub formă de pulbere, se iau câte 5-10 g pe zi sau extract uscat sub formă de produs standardizat. Se mai poate face decoct din 4-5 g rădăcină mărunțită la o cană cu apă. Se beau trei căni pe zi, după mesele principale. Nu se recomandă în timpul sarcinii.
Când îl recoltezi: În general, rădăcina se scoate din pământ la sfârșitul toamnei.

LĂMÂI (CITRUS LIMON)

Are un conținut ridicat în vitamina C (40-50 mg %), dar și în vitaminele A, B1, B2, B3 și PP. Are acțiune bactericidă, antiseptică, antiscorbutică, febrifugă, remineralizantă, revitalizantă, hipotensivă, cicatrizantă, antitoxică. Este recomandată în demineralizare, creștere, convalescență, stări febrile, boli ale aparatului respirator, astenie, viermi intestinali, hemoragii nazale, sinuzite.

Uz intern: se face limonadă din sucul unei lămâi la un pahar cu apă. Se îndulcește cu miere. Se mai poate face următorul preparat: se macerează două ore o lămâie zdrobită în apă și miere. Se strecoară și se bea seara.
Uz extern: se pot face frecții sau gargară cu sucul de la o lămâie.
Când îl recoltezi: Lămâiul nu crește la noi în țară, dar se găsește în comerț.