De ce apare accidentul vascular cerebral

Multe dintre bolile considerate, până nu de mult timp, a fi caracteristice vârstei a treia, apar acum tot mai des la persoane tinere. Îngrijorător este faptul că unele dintre ele sunt invalidante, făcându-l pe cel ce suferă să devină dependent de sprijinul altor persoane. Or, când omul e în floarea vârstei și invalid, consecințele pe termen lung sunt destul de grave.

De ce apare accidentul vascular cerebral

De ce apare accidentul vascular cerebral? Din totalul accidentelor vasculare cerebrale, 22% sunt cauzate de fibrilația atrială. Este o boală care nu dă semne și este depistată în urma unor controale de rutină. Din nefericire, în astfel de cazuri, mortalitatea este la cote alarmante. Fibrilația atrială este cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac, a doua cauză a AVC acut, după hipertensiunea arterială. Prin urmare, orice tulburare de ritm cardiac, precum și hipertensiunea și cardiopatia ischemică trebuie monitorizate îndeaproape. Și asta pentru că riscurile la care se expun cei care suferă de așa ceva sunt mari. Diabetul, obezitatea și colesterolul crescut sunt alte motive pentru care vârsta la care apare un AVC este tot mai mică.

Și totuși se poate preveni!

Paralizia necesită îngrijiri speciale

Hemiplegia sau hemipareza este boala care apare ca urmare a unui atac cerebral și care, netratată în timp util, poate duce la paralizia totală a persoanei afectate. Hemiplegia se traduce prin paralizia totală sau parțială a unei jumătăți a corpului, care face imposibilă mișcarea și alterează tonusul musculaturii membrelor. Cu alte cuvinte, bolnavul nu mai poate sta în picioare, nu mai poate merge, nu se poate hrăni, îmbrăca sau spăla. În unele cazuri, pacienții nu mai pot vorbi și nu mai pot comunica. Din fericire, o treime dintre pacienți se pot recupera, dacă încep tratamentul imediat după AVC sau după cel mult două luni.

Starea pacienților tinde să se îmbunătățească în timp, dar gradul de recuperare a funcțiilor și durata recuperării depind de tratamentul de reabilitare și de susținerea familiei. Întârzierea cu mai mult de două luni a tratamentului dublează perioada de reabilitare. Se recomandă un program zilnic de 1-2 ore, măcar în primele luni, sub supravegherea unei echipe multidisciplinare, formată din medic neurolog, medic de reabilitare medicală, psiholog, kinetoterapeut, fizioterapeut, ergoterapeut și ortezist.

Testele decid tratamentul

La stabilirea diagnosticului, alături de examenul clinic se folosesc mai multe teste de evaluare. Scala FIM măsoară independența funcțională a pacientului. Aprecierea activităților zilnice (ADL) și IADL a activităților zilnice instrumentale stabilesc ce este în stare să mai facă pacientul afectat. Scala VAS evaluează gradul de durere, în vreme ce scala Ashworth modificată verifică spasmele. Scala FAC evaluează funcția mersului, iar testul MMSE stabilește starea cognitivă a pacientului. Se mai face o fișă de bilanț și se testează complianța și încrederea pacientului față de tratament.

Recuperarea cere cooperare

„Importanța tratamentului de reabilitare este enormă, atât din punctul de vedere al beneficiilor pacientului, cât și din punct de vedere al societății, bolnavul putându-și recâștiga autonomia și uneori chiar activitatea productivă. Pe lângă deficitul motor, apar și alte pertubări ale funcțiilor normale: alterarea echilibrului, tulburări de coordonare, dureri musculo-articulare, dificultate la înghițire, tulburări de percepție și comunicare, de vedere, de personalitate și emoționale, cognitive, ajungând în cazurile grave până la demență.

Succesul terapiei este în mare măsură condiționat de gradul de colaborare al pacientului. Recuperarea bolnavului hemiplegic se face prin introducerea acestuia într-un plan complex, individualizat, nelimitat, care începe în secția de terapie intensivă și se continuă atât într-un serviciu de reabilitare medicală cât și la domiciliu.”, spune Dr. Cristina China, specialist medicină fizică și recuperare medicală, Clinica Bio Ortoclinic, București, www.ortoclinic.ro

Sursa foto: 123rf.com