1.       Intervenția chirugicală de protezare este ultima opțiune de tratament în cazul coxartrozelor – artrozele localizate la nivelul șoldului

Într-adevăr, este ultima opțiune, atunci când procedurile non-chirurgicale nu mai au efectul scontat. În primă etapă, tratamentele medicamentoase, antiinflamatoarele și analgezicele, pot suprima durerea de la nivelul articulației. Însă, pe măsură ce timpul trecere, eficiența acestora scade și sunt necesare alte metode de tratament. De asemenea, în cazurile incipiente, kinetoterapia și scăderea ponderală pot duce la o încetinire a evoluției bolii. Tratamentul excesiv antiinflamator și de lungă durată are complicații din cele mai neplăcute. Astfel, în SUA sunt raportate 10.000 de decese anuale prin evenimente cardiovasculare sau digestive în segmentul de populație cu afecțiuni artrozice care încercă să scadă intensitatea simptomelor dureroase prin administrarea acestor medicamente. Însă cea mai frecventă soluție în cazurile avansate este operația, mai exact artroplastia totală de șold, atunci când osul pacientului este înlocuit cu două elemente artificiale, una pentru bazin și una pentru femur.

2. Coxartroza apare, de obicei, în cazul persoanelor în vârstă, cu antecedente în familie.

Răspunsul acesta implică o discuție mai amplă. Există o legătură între vârstă și coxartroză, precum și între factorii ereditari și apariția acesteia. Însă, din păcate, în ultima perioadă, apar din ce în ce mai des cazuri și la persoanele tinere, în special din cauza unor traumatisme la nivelul șoldului. De asemenea, obezitatea poate fi un factor declanșator al artrozei șoldului, indiferent de vârstă. Există și cazuri de coxartroză în care nu poate fi identificată cu exactitate cauza, pacienții neavând nici unul dintre factorii de risc analizați în mod uzual. În ultima perioadă, doctorul Predescu a constatat înmulțirea cazurilor de necroză de cap femural la pacienții post COVID, care reprezintă o grupă nouă de diagnostic și de tratament. În ultimul stadiu, necroza de cap femural necesită, la rândul ei, protezarea articulară.

3. Primele semne de artroză sunt, deseori, confundate cu alte afecțiuni și, astfel, această problemă medicală rămâne nedetectată în stadiile incipiente.

Durerea inițială a unui pacient cu coxartroză este una mecanică, la efort fizic, fie atunci când merge sau când urcă scările, cu o localizare, cel mai probabil, în zona inghinală, putând iradia către partea anterioară a coapsei, către genunchi. În stadiile mai avansate, durerea devine continuă și afectează starea pacientului, având loc chiar și în timpul somnului. Mai ales în cazul pacienților care nu sunt în grupele de risc, coxartroza este diagnosticată destul de târziu, întrucât pacienții nu acordă importanța adecvată durerii din stadiile incipiente.

artroplastia totala de sold

4. Diagnosticarea coxartrozei se realizează dificil, fiind necesare numeroase investigații.

Realitatea este că, de cele mai multe ori, o evaluare clinică și o simplă radiografie de bazin pot stabili un diagnostic clar, mai ales în cazul unor medici ortopezi cu experiență în această afecțiune. Doar în cazuri excepționale sunt necesare investigații ceva mai complexe, cum ar fi computerul tomograf sau rezonanța magnetică nucleară.

5. Artroplastia de șold necesită o perioadă lungă de recuperare, până în momentul în care putem relua activitățile zilnice.

În prezent, în cazul chirurgilor specializați în intervenții minim invazive, recuperarea post operatorie este mult diminuată, pacientul fiind capabil să se auto îngrijească la scurt timp după intervenție. Spre deosebire de tehnica operatorie clasică, acolo unde inciziile aveau peste 20 de cm, ajungând până spre 30 în situații excepționale, tehnicile minim invazive permit dimensiuni mult mici ale inciziei și, implicit, o sângerare mult redusă în timpul intervenției. Astfel, leziunile musculare sunt minime, iar pacientul se mobilizează la numai 24 de ore după operație. Există, într-adevăr, cazuri deosebite în care medicii trebuie să recurgă la metoda clasică de reconstrucție a articulației șoldului, însă aceasta se aplică din ce în ce mai rar.

6. Există riscul ca proteza de șold să se deterioreze în timp, lucru care va duce, invariabil, la necesitatea schimbării acesteia?

Tehnologia actuală permite ca protezele concepute în prezent să fie atent realizate și dezvoltate astfel încât să asigure o compatibilitate excepțională cu organismul și o rezistență sporită în timp. Din acest motiv, ele pot rezista peste 20 – 25 de ani, în condiții normale de utilizare. Utilizarea tehnicilor minim invazive a venit și cu proteze cu design special conceput pentru aceste proceduri. Astfel, acestea sunt mult mai conservatoare cu țesutul osos și permit schimbarea mai ușoară în caz că este nevoie. După o perioadă lungă de folosire, în urma unor investigații, se poate opta pentru înlocuirea acestora, în deplină siguranță, printr-o intervenție care poartă numele de revizia protezei de șold, chiar și în situația pacienților cu vârste înaintate. La ora actuală, sunt pacienți care au fost nevoiți să aleagă această intervenție după 90 de ani, rezultatele fiind bune, mai ales dacă sunt coordonate de medici ortopezi cu experiență în acest domeniu.

7.  După protezare, pacientul trebuie să își calibreze stilul de viață după noi reguli, în special în ceea ce privește activitățile recreative și cele de antrenament.

După perioada de recuperare, cei mai mulți dintre pacienți pot reveni la multe dintre obiceiurile acestora din perioada în care nu aveau dureri în zona șoldului. Bineînțeles că unele sporturi au recomandarea de a fi practicate cu un nivel ridicat de precauție, tocmai pentru a împiedica un nivel de uzură ridicat al articulației într-un timp scurt. Însă există și o proteză care permite revenirea la un grad foarte înalt de activitate sportivă, chiar la nivel de performanță. Este vorba de artroplastia șoldului prin resurfațare de tip Birmingham, o tehnică inovativă, singura din lume de tipul “metal pe metal”, ceea ce înseamnă că ambele părți ale protezei sunt realizate dintr-un aliaj cobalt-crom puternic și neted, lucru care prelungește foarte mult durata de utilizare a articulației artificiale. Este recomandată pacienților tineri, foarte activi, care își doresc ca și după intervenție să practice sporturi de performanță, de contact, precum alergare, schi, fotbal. Compatibilitatea pacienților cu acest tip de protezare este atent analizată, motiv pentru care resurfațarea de tip Birmingham nu este disponibilă decât în centre supraspecializate.

8. Este necesar suportul robotic în protezarea articulară?

Pentru a obține un rezultat cât mai durabil, pe termen lung și cu o mecanică perfectă a șoldului protezat, implantul trebuie poziționat perfect, în funcție de anatomia fiecărui pacient în parte. Chirurgii cu mare experiență în protezare au rezultate bune, însă prezența robotului în echipă face ca rezultatele implantării robotice să fie net superioare implantării manuale. De asemenea, rata de complicații mecanice, cum ar fi luxația, este la un nivel minim în cazurile implantate robotic.

Intervențiile chirurgicale de protezare a șoldului au devenit foarte tehnologizate, folosindu-se de computer pentru a avea un nivel de acuratețe la cele mai înalte cote.

”Așa că este adevărat faptul că tehnologia devine din ce în ce mai prezentă, dovadă stând, în acest caz, utilizarea robotului Mako în operațiile de protezare de la nivelul șoldului sau a genunchiului, o premieră pentru această parte a Europei. Robotul Mako este un sistem chirurgical de ultimă generație, care asigură intervenții minim invazive și o recuperare post-operatorie foarte scurtă.”, susține doctorul Vlad Predescu. Chirurgul ortoped realizează o echipă cu robotul Mako, împreună stabilind un plan chirurgical foarte exact, fără erori, precum și posibilitatea de a personaliza implantarea protezei, în funcție de anatomia și de nevoia fiecărui pacient.

9. Este necesară donarea de sânge în cazul operațiilor de protezare?

Tehnicile clasice de protezare presupuneau pierderi sangvine însemnate și, astfel, apărea necesitatea transfuziei. În prezent, în centrele în care se practică implantarea prin chirurgie minim invazivă, rata de transfuzii a scăzut cu 90%, motiv pentru care nu mai este necesară donarea  preoperatorie de sânge.

10. La cât timp după operație poate un pacient să conducă mașina personală?

Atunci când se optează pentru o intervenție minim invazivă, la care se folosește și un implant special cu un cap ceramic mai mare, recuperarea este mult accelerată, pacientul reușind să conducă mașina după numai 3-4 săptămâni de la operație. Astfel, reîntoarcerea la activitățile profesionale este mult mai rapidă, pacientul având posibilitatea să își reia lucrul mai repede.

11. După operația de protezare a șoldului durerile sunt foarte puternice?

Implantarea minim invazivă a schimbat, în mod radical, evoluția postoperatorie a pacienților. Astfel, atunci când implantarea se realizează fără secțiunea sau dezinserția mușchilor șoldului (implantarea minim invaziva) și se folosește o proteză cu o coadă mai scurtă, care nu îndepărtează mult țesut osos, durerile post-operatorii sunt semnificativ reduse. Majoritatea pacienților nu mai are nevoie de calmante puternice după doar 1-2 zile post-operator.