De-a lungul zilei, fără să ne dăm seama, palmele noastre sunt supuse unor sarcini grele, în mod repetat. Deși nu facem munci care implică un efort fizic susținut, mâinile lucrează în permanență. Iar pentru unele categorii profesionale, precum cadrele didactice, contabilii, violoniștii, bucătarii, IT-iștii și cei ce stau mult la calculator în general, desfășurarea activității poate duce, în timp, la apariția unei afecțiuni din ce în ce mai des întâlnite: sindromul de tunel carpian.
Ce mai e și boala oamenilor de birou?
Așa-numitul sindrom de tunel carpian este o afecțiune la nivelul nervului median de la încheietura mâinii, la baza palmei, între oasele carpiene. Când tunelul carpian se contractă, din diverse cauze, nervul median rămâne blocat și, drept urmare, apar o serie de simptome caracteristice, semnale de alarmă. Primul semn care ar trebui să ne dea de gândit este apariția unei dureri nocturne, enervante, la nivelul degetului mare și al arătătorului. În timp, durerea se accentuează și se extinde și către degetul mijlociu, tulburând somnul noaptea și afectând activitățile zilnice, prin amorțelile paralizante care o însoțesc. Când apar furnicături, dificultăți și crampe la scrisul de mână, la volanul mașinii sau se scapă lucruri involuntar, trebuie consultat medicul neurochirurg.
Cine riscă
Toate persoanele care lucrează în domenii statice sau la birou, fără a efectua periodic exerciții fizice, sunt expuse riscului de a dezvolta sindrom de tunel carpian. Este foarte adevărat că această afecțiune poate apărea în urma unor traumatisme, însă, în general, folosirea îndelungată a mouse-ului calculatorului, cântatul la vioară, scrisul de mână, grădinăritul, bricolajul, croitoria, mecanica, munca în construcții sau lucrul cu picamerul, practica masajului și toate activitățile care implică solicitarea zilnică repetată a încheieturii pumnului pot avea de suferit. Este și motivul pentru care, în străinătate, această boală se află pe lista afecțiunilor profesionale recompensate. Unele boli cronice, precum reumatismul, diabetul, mixedemul ori deformările oaselor în urma unor fracturi, inflamațiile sau existența unor tumori duc la dezvoltarea simptomelor sindromului de tunel carpian. Foarte des este întâlnit și la pacienții cu insuficiență renală, la cei dependenți de dializă. În general, semnele bolii apar înainte de 40 de ani, în cazul bărbaților, și cu precădere la femeile aflate la menopauză.
Cum se tratează?
Din fericire, există o soluție pentru a scăpa de problemele cauzate de sindromul de tunel carpian. Și aceasta este intervenția chirurgicală efectuată de către un specialist în microchirurgie reconstructivă sau în chirurgie plastică. Renumita doamnă Prof. Univ. Dr. Doina Dumitrescu Ionescu, Șeful Clinicii de Microchirurgie Plastică și Reconstructivă, explică: „Intervenția constă în deschiderea canalului carpian printr-o incizie între “gâtul” mâinii și treimea proximală a palmei. În funcție de starea nervului median, pe această lungime, și de vechimea evoluției afecțiunii, se decide sau nu reconstrucția nervului median afectat, o situație foarte rară de altfel, dat fiind că, de obicei, pacienții se prezintă în timp util, adică în 6-12 luni de evoluție.”
„Este recomandat ca, încă de la primele semne de amorțeală, pacientul să se prezinte la medic, mai exact la chirurgul plastician. Cu bilet de trimitere de la medicul de familie, intervenția este gratuită, durează aproximativ o jumătate de oră, se utiliziează, în general, anestezia locală și nu necesită internare decât în situații speciale. Pacientul are nevoie de minimum 10 zile de repaus, înainte de a reveni la activitățile cotidiene.”, spune Dr. Cristina Isac, specialist chirurgie plastică, Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reconstructivă și Estetică București, http://drisac.ro
Sursa foto: bzi.ro