În ciuda aparentei dezvoltări a interesului românilor pentru noi modele de educație, cifrele ne readuc cu picioarele pe pământ: educația prin bătaie este încă adânc înfiptă în mentalul nostru colectiv. Atât de adânc încât 63% dintre părinți o aplică în continuare copiilor lor (studiu național Salvați Copii, octombrie 2015). Problema cea mai mare este însă că părinții consideră că, în acest fel, îi educă.

Studiu care arată mentalitatea mamelor

Pentru a analiza, dincolo de cifre, dedesubturile acestui fenomen, compania de cercetare D&D Research a realizat un studiu calitativ asupra conceptului de abuz al copiilor în percepția mamelor din România. Studiul s-a desfășurat în perioada 15-22 ianuarie în București, Iași și Craiova și a inclus focus grupuri cu femei între 25 si 60 de ani. Concluziile studiului arată că mamele din România fac o diferență între pedepsele ocazionale, non-abuzive și corecțiile frecvente, abuzive.

Pedepse ușoare și pedepse de neacceptat

Astfel, ele consideră corecții ușoare și non-abuzive palmele, zgâlțâielile, trasul de păr (în plan fizic) sau vorbitul pe ton ridicat și pedepsele punctuale explicate (în plan emoțional). Pe de altă parte, corecțiile abuzive sunt considerate a fi în plan fizic – loviturile frecvente care lasă echimoze, zgârieturi sau semne iar în plan emoțional – umilirea în public, utilizarea de apelative jignitoare (prost, dobitoc etc.) și pedepsele extreme (singur pe întuneric. Mamele sunt de acord că abuzul emoțional este mult mai dăunător în dezvoltarea copiilor decât abuzul fizic.

De ce mamele cred că educația prin bătaie e bună

De asemenea, mamele consideră că pedepsele și corecțiile fizice au un rol educativ. Majoritatea participantelor consideră că pedepsele educă prin atingerea punctelor celor mai sensibile astfel încât copilul „să țină minte consecințele în situații similare”. Pe același principiu, corecțiile sunt justificate prin sancționarea copilului atunci când greșește sau nu reacționează la comunicarea amiabilă. Cele mai frecvente cauze care determină aplicarea de pedepse și corecții sunt considerate de către mame a fi: presiunea socio-economică (sărăcie, probleme), gradul lor ridicat de nervozitate/ iritare și incapacitatea de a gestiona propriile impulsuri emoționale.

Ce spune psihologul

În legătură cu acest subiect, Anca Popescu (Psiholog și Head of Qualitative Department în cadrul D&D Research) explică: „Mecanismul psihologic care stă la baza corecțiilor fizice și a pedepselor și pe care părinții îl exploatează este condiționarea. Ei aplică o serie de sancțiuni în cazul în care copiii au un anumit comportament și speră că cei mici își vor aminti acele sancțiuni înainte de a se comporta similar în alte situații. Mecanismul raționalizării este acela prin care – în momentul în care se simte vinovat pentru faptul că nu și-a putut controla impulsurile – părintele găsește explicații logice și justificative pentru comportamentul său. Acesta este motivul pentru care o foarte mare parte a părinților susține rolul educativ al corecțiilor fizice și afirmă că «E bună și o palmă din când în când», «Și părinții mei mi-au mai dat câte o palmă și mi-a prins bine» etc.”.

Care ar fi niște pedepse eficiente

Părinții caută mai degrabă soluții eficiente cu rezultate rapide. Din acest motiv soluțiile bazate pe condiționare sunt cel mai frecvent utilizate. Cele mai eficiente pedepse actuale sunt reprezentate de deprivarea de tehnologie: tablete, telefoane, laptopuri. În această privință, psihologul spune: „Educarea prin condiționare este eficientă pentru rezolvarea situațiilor pe termen scurt. Pe termen lung, nu rezolvă însă problema pentru că cei mici nu înțeleg dintr-o palmă sau dintr-o pedeapsă de ce nu ar trebui să repete acel comportament. Dintr-o palmă sau pedeapsă, copiii învață despre lipsa lor de putere în fața cuiva mai mare decât ei și de multe ori resimt o mare nedreptate. Si exact aceasta este definiția abuzului. Condiționarea funcționează în acest caz prin frică: frica de a-și supăra părinții, frica de bătaie.

Când să disciplinezi copilul

Cercetările asupra psihicului uman ne arată însă că oamenii, și în special copiii, nu pot asimila informații în mod corespunzător atâta timp cât resimt teamă sau furie. Zona din creier responsabilă de învățare este blocată în prezența acestor trăiri. Prin urmare, este imposibil ca un copil să înțeleagă ce a greșit dacă părintele nu îi explică lucrurile cu calm. O recomandare importantă pentru părinți este aceea de a nu discuta cu copiii atunci când sunt furioși și de a se calma întotdeauna înainte de a acționa.” concluzionează Anca Popescu.

Sursa foto: 123rf.com