Sfaturi de la un cuplu care a sărbătorit nunta de aur

M-am întâlnit cu Viorica și Vasile Condruz într-o zi însorită. Ieșiseră la o plimbare și mă așteptau pe o bancă în părculețul din fața blocului lor. Sunt căsătoriți de nu mai puțin de 53 de ani. Am fost foarte curioasă să aflu ce îi ține împreună de atâția ani și cum au reușit să treacă peste momentele grele, care nu i-au ocolit nici pe ei.

Libertate, dar și seriozitate

Au vorbit amândoi completându-se unul pe celălalt. Și-au amintit cu plăcere cum s-au cunoscut și cum i-a legat o … pară. Am fost nedumerită, dar a venit și lămurirea: erau într-un autobuz și el mușca cu poftă dintr-o pară. A observat cum ea se uita cu atenție la el și i-a oferit un fruct. Ea i-a mulțumit și a coborât. Dar seara s-au întâlnit întâmplător la un restaurant unde fiecare venise cu prietenii lui. Vasile a invitat-o la dans. S-au mai văzut de două-trei ori și au hotărât să se căsătorească. S-au cunoscut în octombrie și în ianuarie s-au căsătorit – după ce au adoptat de comun acord ”actul de constituție al căsniciei lor”, care stabilea că ”fiecare este liber, are pasiuni și dorințe, pe care trebuie să ni le respectăm reciproc”, spune Viorica. Importantă era și seriozitatea cu care tratau căsnicia. Au pornit de la bun început cu gândul că va dura o viață. ”Dacă îți faci o familie cu gândul că vedem noi dacă merge, atunci relația nu se va dezvolta absolut deloc”.

Încredere și respect reciproc, ingredientele pentru a ajunge până la nunta de aur

”M-am căsătorit fără să-l fi cunoscut fizic, pentru că așa era obiceiul pe atunci”, spune Viorica. ”Și cred că a fost mai bine așa. În relația noastră nu «patul» a fost pe primul plan, ci înțelegerea dintre noi, faptul că aveam preocupări comune, dar și că ne dădeam libertate unul altuia să facă ce-i place și să nu fim bănuitori”. Dar se consideră complet diferiți, dar ”contrariile se atrag”, spune domnul inginer. I-a ajutat forte mult și faptul că au respectat și onorat încrederea celuilalt. După nașterea fiicei lor, Viorica spune că a încercat să le ofere aceeași atenție și ei și soțului, nu să prefere copilul în detrimentul bărbatului, cum fac multe femei. El a ajutat-o cât a putut, chiar trezindu-se noaptea când cea mică plângea ca să aibă grijă de ea. În privința educației, au zis că amândoi trebuie să aibă un cuvânt de spus, dar numai unul să hotărască, iar această persoană a fost Viorica și rezultatul a fost unul bun: consideră că au crescut o fiică foarte reușită, un om responsabil.

Ajutor în clipe grele

”Dar viața nu e plină numai de bucurii, există și părți mai rele. Am avut părinți foarte bătrâni și bolnavi de care a trebuit să avem grijă. Au mai existat și certuri, și momente grele, dar ne-am înțeles”. Au rezistat și s-au ajutat unul pe celălalt. Au fost sinceri unul cu celălalt și au comunicat mult: în fiecare seară povesteau ce au făcut în ziua respectivă, încurajându-și fiica să facă la fel. ”Și a mai fost un lucru foarte important pentru care eu pot să întind covorul roșu în fața lui. Mi-a iubit mama, s-a înțeles bine cu ea și m-a ajutat să am grijă de ea timp de 16 ani cât a fost bolnavă, ultimii ani imobilizată complet”, povestește Viorica.

O continuă sărbătoare

Nu au vrut să aniverseze împlinirea unui număr de ani de la căsătorie, pentru că li se părea ca și cum ar afirma că este ceva greu și se bucură că au reușit să mai suporte puțin. Din contră, relația lor era o continuă sărbătoare. Doar nunta de aur au celebrat-o la invitația primăriei sectorului 2 care a organizat o petercere pentru toți cei care marcau împlinirea a 50 de ani de căsătorie. Au ales să mai marcheze evenimentul și cu o croazieră în care s-au bucurat să descopere împreună locuri noi. Secretul longevității unui cuplu? Răspunsul lor: ”înțelegere, îngăduință, respect, multă răbdare și disponibilitate”. Și mai au un sfat: ”să vorbești încet”, spune Viorica. Atâta timp cât partenerul aude”, adaugă Vasile șugubăț.

Sursa foto: arhiva personala