Mitul familiei perfecte îți distruge fericirea

Cei mai mulți își imaginează că într-o familie nu ar trebui să existe deloc certuri. Totuși, psihologul Cristina Ion-Rădulescu observă că ”este doar o aparență pe care unii o cultivă cu un consum foarte mare de energie, care duce la frustrare. Iar, în final, izbucnesc necontrolat din lucruri mărunte, pentru că au acumulat prea multă presiune. Armonia desăvârșită nu există în relațiile interumane.”

Imagine nerealistă

”Fiecare om are un tipar (conștient sau nu) despre cum ar trebui să arate familia perfectă. Problema apare atunci când imaginea idilică pe care persoana și-a format-o este diferită de realitate”, spune psihologul. Chiar dacă viața de familie este de multe ori idealizată, a fost întotdeauna plină de conflicte și tensiuni. Dezacordurile între soți sunt foarte des întâlnite. Este greu să se pună de acord asupra multor probleme – de la cum educă copiii și modul în care cheltuiesc banii, până la foarte mici amănunte care par că ar putea fi ignorate. Nici conflictele între părinți și copii nu sunt rare. Pe când cei mari încearcă să-și impună autoritatea, cei mici se luptă cu toate armele pentru a-și câștiga autonomia, iar ciocnirile sunt inevitabile. Chiar dacă societatea este plină de dezacorduri, sperăm ca măcar familia să fie un loc liniștit în care să ne relaxăm. Pe cât de real este faptul că nu poate exista o familie total lipsită de conflicte, trebuie să ținem cont și de faptul că, dacă certurile și neînțelegerile se țin lanț, membrii ei sunt supuși stresului în mod constant, ceea ce nu este benefic.

Așteptări uriașe de la copii

Nu aștepta perfecțiunea nici de la copii tăi. În multe familii domnește ideea că dacă le dai celor mici ceea ce nu ai avut tu în copilărie, aceștia au parte de un start mult mai bun în viață, așa că se cere mult mai mult de la ei. Note de 10 pe linie, să facă sport, să își petreacă timpul liber cu activități extrașcolare, să nu iasă din cuvântul celor mari etc. Chiar dacă tu și soțul nu ați îndeplinit aceste deziderate când erați de vârsta lor, ei cu siguranță trebuie. Nu poți să ceri de la ei ceea ce nu ai făcut nici tu. Ar putea să te întreacă în anumite privințe, dar nu pot fi cu totl diferiți de tine și de soțul tău.

Comparațiile între frați

O altă greșeală este să crezi că ce poate face un copil, poate face, la fel de bine, și fratele lui. Fiecare este diferit, cu daruri și defecte diferite. Inteligența, temperamentul, starea de spirit și dorința de a socializa diferă de la frate la frate, chiar dacă ei seamănă în multe privințe. Din nou, ceea ce ne imaginăm a fi normal se bate cap în cap cu realitatea. Și pentru copilul care este mereu certat că nu învață la fel de bine ca fratele lui sau nu este la fel de ”cuminte”, această atitudine devine o povară greu de purtat.

Dragoste și acceptare

„Familia reală nu are nici armonie zilnică, nici copii impecabili, nici bani mulți, nici nu arată ca-n filme. Dar are griji și probleme reale pe care le depășește, membrii ei petrec timp de calitate, își permit să râdă, să se simtă bine, să se bucure și să plângă, să sufere, să se ridice și să mai încerce o dată atunci când au eșuat. Copiii familiei reale au și note proaste, spun și minciuni, mai trag și chiulul uneori. Dar cel mai mult contează să existe dragoste și membri familiei să se accepte unii pe alții așa cum sunt. Parteneri sunt vii și își exprimă personalitățile. Orgoliile, invidia constructivă și competitivitatea există, ceea ce poate da naștere conflictelor. Important este ce faci cu aceste elemente și cum le potrivești în viața ta astfel încât să mergi fericit mai departe.”

”