Educația nu se face doar la școală

”Școala reprezintă numai o felie din educație copilului”, observă psihologul Cristina Ion-Rădulescu. Este adevărat că este însa una reprezentativă datorită modului structurat și organizat în care se prezintă procesul de învățare. Așa că mulți părinți au impresia este că tot ce are nevoie copilul îi este dat acolo.

”Cei șapte ani de acasă” și nu numai

”Însă, orice s-ar întâmpla, părinții sunt cei care oferă „cei 7 ani de acasă” și ei reprezintă baza pentru orice tip de educație”, spune psihologul adăugând: ”este adevărat că programul tot mai încărcat al părinților îi obligă să apeleze la instituții mult mai devreme și mult mai mult timp dintr-o zi decât în trecut. Copiii merg la creșe, grădinițe de foarte devreme, apoi, la vremea școlii, rămân poate și după-amiază la after-school. Totuși, regulile de conduită se învață de acasă”. Cu toate acestea, mulți părinți se gândesc că dacă trimit copiii la școală și le asigură tot ce au nevoie din punct de vedere material, educația lor este rezolvată. Unii chiar le reproșează profesorilor că odrasla lor nu știe cutare sau cutare lucru sau chiar faptul că nu este politicos. Dar uită că este și datoria lor să-l învețe pe copil bunele maniere și chiar să-l învețe să învețe – adică să aibă drag de carte, să-și structureze timpul astfel încât să-și poată face lecțiile, să îi placă să citească etc. Atitudinea față de școală se construiește acasă.

Relație ”unu la unu”

Gândește-te și la faptul că la școală este un profesor într-o clasă de 25-30 de elevi, acasă, chiar dacă sunt mai mulți frați, relația cu părintele poate fi de ”unul la unu”. S-a constatat prin studii că micuții fericiți și care au o relație bună cu mama și cu tatăl învață mult mai bine decât cei neglijați. Și neglijarea nu înseamnă că sunt lăsați nemâncați, murdari sau sunt puși în pericol fizic. Mulți dintre copiii din ziua de azi nu mai vorbesc cu părinții, nu mai petrec timp cu ei. Suntem foarte ocupați și munca nu prea ne mai lasă timp liber. Dar am putea ca puținul răgaz pe care îl avem să îl petrecem cu cei mici, renunțând la televizor sau chiar la o ordine perfectă în casă. Vorbește cu ei și află ce-i frământă, ce probleme au și alcătuiți împreună un plan de a le rezolva. Fii și un exemplu pentru el – dacă te va vedea pe tine că citești, va pune și el mâna pe carte. Verifică-i temele. Chiar dacă nu te pricepi la materiile respective, faptul că știe că va fi controlat îl va face mai conștiincios.

Școala, sprijinită de părinți

”Modul în care părintele se raportează la ceea ce reprezintă școala este în funcție de experiența particulară pe care a avut-o cu școala în copilărie. În consecință, avem de a face cu părinți care acordă prea multă libertate școlii în educația copilului sau cu părinți care cred că scoala e un mare „trebuie”, dar că adevăratele cunoștințe se dobândesc doar în afara sistemului de învățământ. Pentru ca școala este cea mai importanta instituție care se ocupă de educație, dar si cea mai competentă, ar trebui să i se recunoască un rol important. Dar, pentru ca procesul educațional să fie unul complet, părintele trebuie să colaboreze cu profesorii, să completeze și să sprijine educația copilului și în niciun caz să nu îi transmită mesaje contradictorii (una zice școala / profesorul și alta fac sau zic părinții acasă).”