E normal pentru un copil să fie singuratic?

„Între unul și circa trei ani este normal să nu interacționeze cu alți copii. În această perioadă, copiii se joacă unii lângă alții, însă nu împreună. Dacă și după această vârstă, refuză să-și facă prieteni, este apatic în prezența celor de vârsta lui, preferă să se joace singur și să nu împartă jucăriile, înseamnă că există o problemă”, ne atenționează psihologul.

Exemplul familiei contează

Totul pornește din familie. Dacă relațiile din interiorul ei sunt armonioase, cel mai probabil că cel mic va reuși să se adapteze și în exterior. Dacă, însă, părinții nu prea își vorbesc, nu își manifestă afecțiunea, nu ies, nu au prieteni, cel mai probabil el va imita comportamentul văzut la cei mari. Pe de altă parte, ne lămurește Cristina Ion Rădulescu, copiii mai sensibili, cu o emotivitate ridicată, pot deveni singuratici, după ce s-au izbit de anumite greutăți sau au fost respinși. Nu este ceva de moment, pe care să-l treci cu vederea așteptând vermuri mai bune, pentru că poate afecta copilul pe termen lung, atât social, cât și în activitatea școlară. Faptul că nu socializează cu cei de vârsta lui poate avea un impact negativ asupra dezvoltării lui ulterioare. Acum se exersează relațiile, învață să interacționeze. Dacă nu face asta la timp, problemele vor crește în viitor.

Ajută-l să socializeze

Ca metode de rezolvare, Cristina Ion Rădulescu spune că „cel mai important leac este exemplul părinților. Ar fi bine să se evite conflictele din familie. Părinții ar trebui să învețe să se controleze, să-și arate unul altuia și copilului mai multă afecțiune, să comunice mai mult între ei”. Ar putea să iasă împreună și să interacționeze cu alte familii cu copii. O idee ar fi să plece împreună cu prietenii într-o drumeție la munte, să organizeze un pic-nic sau doar să primească invitați acasă. Totodată, părinții îl pot încuraja să socializeze înscriindu-l la un club să practice un sport de echipă sau invitând alți copii pe acasă.

psiholog Cristina Ion-Rădulescu, Cabinet psihologic Cristina Ion-Rădulescu tel: 0721.046.829

Vorbește cu el

Dacă este suficient de mare, este bine să vorbești cu el și să vezi care este problema. Poate sunt colegi care îl iau peste picior sau nu are suficientă încredere în forțele proprii. Orice ar fi, ca părinte, îl poți ajuta să-și depășească greutățile. Povestește-i probleme asemănătoare pe care le-ai avut tu când erai de vârsta lui și spune-i cum le-ai rezolvat. L-ar încuraja să afle că și tu ai trecut prin asta și să considere că este singurul care simte așa ceva. Altfel, ar putea să creadă că nu există nicio soluție pentru problemele lui.

Sursa foto:  trello.com