De ce să ții cont când pleci la muncă în străinătate

Probabil că nu este rău în țara în care lucrezi. Oamenii sunt mai civilizați, joburile sunt mai bine plătite, orașele mai frumoase, dar parcă tot te macină dorul de casă pentru că nici cele mai mari comori din lume nu îi pot înlocui pe cei dragi.

Siguranța e pe primul loc

Dacă ai luat decizia de a pleca la muncă în străinătate, este bine să ai un tablou complet asupra întregului procedeu care trebuie parcurs. Este foarte important ca înainte de a lua o hotărâre să te informezi cât mai mult cu privire la acest pas. În momentul în care alegi o companie de recrutare cu care vei colabora, ar trebui să ai în vedere imaginea fi rmei angajatoare, dacă este fi rmă multinaţională sau locală, companie angajatoare sau intermediar, vechimea şi reputaţia. Este esenţial ca firma angajatoare să ofere un contract legal de muncă, să aibă certifi cări de calitate şi să nu perceapă comision sau alte plăţi suplimentare. De asemenea, achitarea primelor de asigurare, oferirea unei asigurări medicale precum şi costurile deplasării şi serviciile adiţionale ar trebui să fi e incluse în pachetul angajatorului.

Informează-te înainte de a pleca

„Cred că e foarte important ca persoanele care îşi caută un loc de muncă în străinătate să aibă acces la cât mai multe informaţii. Majoritatea problemelor care apar în cazul contactelor de muncă în străinătate au o cauză importantă, care însă poate fi înlăturată cu puţin efort din partea companiilor serioase: lipsa de informare. Dacă oamenii ar avea acces la informaţii corecte, dacă ar înţelege mai bine procesul de recrutare, drepturile şi obligaţiile pe care le au în cadrul contractelor, lucrurile ar fi mult mai simple pentru toţi cei implicaţi. Practicile incorecte din domeniu ne afectează pe toţi. Cu cât există mai multe informaţii, cu atât persoanele care doresc să plece la muncă în străinătate vor avea ocazia să ia decizii mai bune”, precizează domnul Corneliu Naforniţă, manager de recrutare al unei companii care recrutează personal pentru îngrijire persoane vârstnice în Germania.

Ține legătura cu cei dragi

Bineînțeles că ești foarte ocupată, doar te-ai dus să lucrezi, nu? Dar ar fi bine să stabilești cu cei de acasă orele la care comunicați, ținând cont și de diferențele de fus orar. S-ar putea să te gândești că „lasă, îi sun când am timp”, dar așa veți ajunge să comunicați foarte rar. Pe lângă avantajul că țineți legătura mai ușor, așa vei avea un motiv de bucurie gândindu-te atunci când ești la serviciu că va veni în curând ora la care vei vorbi cu cei dragi. Dacă tu sau soțul tău plecați, iar celălalt rămâne acasă cu copiii, ar fi bine să continuați să-i educați împreună. Comunicarea este cheia succesului. Vorbiți între voi (sau cu bunicii, în cazul în care amândoi sunteți în străinătate și bătrânii au rămas cu cei mici) despre ce îi lăsați sau nu să facă, hotărâți împreună lucrurile importante, cum ar fi la ce școală să-i înscrieți. Atunci când ești plecată, nu întrerupe tradițiile de familie, cum ar fi serbarea zilelor de naștere, mersul cu colinda etc., ci adaptează-le astfel încât să puteți celebra împreună, chiar dacă doar prin internet.

AJUTĂ-I SĂ NU SE SIMTĂ ABANDONAȚI!

„Cunosc părinți plecați la muncă în străinătate care își ajută copiii rămași în țară la teme prin telefon. Este adevărat că nu este același lucru ca atunci când ești cu ei și îi poți îmbrățișa, dar faptul că vă puteți vedea prin internet vă ajută să suportați mai ușor dorul. Dacă urmează să pleci din țară și ai un minim de siguranță, cum ar fi un job deja asigurat sau bani să supraviețuiești până îți găsești de lucru și copilul tău are peste trei ani, ia-l cu tine. Pentru el nu contează foarte mult condițiile materiale. Nu are nevoie de lux, ci de strictul necesar. El este fericit atâta timp cât nu se simte abandonat acasă cu rude pe care le-a văzut rar sau deloc, atâta timp cât o are pe mama alături. Minorii lăsați în țară se simt triști, îi mistuie dorul de părinți, cresc cu atașament nesigur, se simt vinovați, consideră că nu sunt iubiți și că merită asta. Dezvoltă depresii și uneori îngroașă rândurile delincvenților juvenili din cauza faptului că nu au o autoritate asupra lor. Bunicii sunt fie prea bătrâni sau bolnavi, rudele sunt prea permisive sau prea ușor de manipulat etc.”