Cum să-ți păstrezi calmul când copilul pare că face orice să te enerveze

În primul rând, nu te impacienta: toți părinții se enervează din când în când pe odraslele lor. Asta nu înseamnă că trebuie să-ți pierzi cumpătul și să reacționezi oricum, dar nu ar trebui nici să fii prea dură cu tine însăți și să te simți vinovată pentru că ți-a sărit puțin țandăra.

Nu se poartă așa să-ți facă ție în ciudă

Pentru a reuși să-ți păstrezi calmul, ”gândește-te de ce se poartă așa. Vei conștientiza că nu face asta special pentru a te enerva. Are o altă motivație. În condițiile în care realizezi că el nu este micul tău dușman, adică nu face năzbâtii cu scopul de a te supăra pe tine, ci sub impulsul propriilor nevoi, chiar dacă știe că vor urma sancțiuni”, spune psihologul Cristina Ion-Rădulescu. De ce? ”Copiii au un grad de autocenzură mai slab decât al adulților și chiar dacă știu că vor fi pedepsiți, nu pot sacrifica plăcerea imediată”, explică psihologul. Dar cum să faci să nu explodezi ? ”Întreabă-te dacă e într-adevăr ceva grav, dacă reacția ta este de natură să-l liniștească sau mai degrabă să-i activeze un negativism provocator. Amintește-ți dacă nu cumva ai făcut și tu la fel în copilărie”.

Ți se reactivează traume din copilărie

Te-ar putea ajuta să-ți dai seama și că, de cele mai multe ori, nu situația respectivă te enervează, ci se activează niște răni din trecut. Și nimeni nu face asta mai bine decât copilul tău care îți amintește atît de bine de propria ta copilărie. Și de aici, apar conflictele cele mai aprinse. Ca să reușești să te abții, gândește-te și la următorul lucru: imaginează-ți că cineva de trei ori mai mare decât tine țipă la tine și el este și cel de care depinde viața ta, de la el îți iei încrederea în tine și pentru tine el este tot universul tău. De aceea, momente aparent banale pot brăzda în sufletul copiilor răni adânci. La fel, ni s-a întâmplat la rândul nostru și, de aceea, violența (fie ea și doar verbală) se transmite din generație în generație ca mod de a fi. Conștientizarea acestui fapt te ajută și să-ți dai seama care sunt rănile tale și să âți dai seama că îți poți răni la rândul tău copilul. Așa că vei fi mai atentă la cum te porți în prezent cu el pentru că știi ce urmări catastrofale pot avea niște mici scăpări.

Ia totul ca pe un joc

”Stabilește împreună cu copilul tău un set de reguli, însă nu i le impune. Faceți-le împreună ca pe un joc ( ca atunci când copiii se joacă de-a războiul și anumite lucruri sunt permise, iar altele nu – și există sancțiuni pentru cei care încalcă regula). Laudă-l atunci când reușește să respecte limitele. De exemplu, atunci când vine la timp acasă sau își face temele fără să îl bați la cap. Amintește-ți că un copil reacționează mai bine dacă nu i se impune ceva, dacă nu i se inspiră frică și dacă este lăudat. Vorbește-i despre rușine și respect. Adu-ți aminte de un moment din viața ta când ți-a fost rușine și povestește-i despre ce-ai pățit. Se va simți mai bine să afle că și tu ai trecut prina asta. Încearcă să nu-i pui etichete. De exemplu, nu-i spune ”ești rău”, ”Ești obraznic”, ”ești neastâmpărat” etc., ci doar că într-o anumită situație nu a procedat corect, a dat dovadă de … sau a avut un comportament urât, dar că el nu este neapărat așa.”

Sursa foto: 123.rf