Cu toții le dorim copiilor noștri să reușească în viață. În societate, se pune din ce în ce mai mult accentul pe capacitățile intelectuale și pe diversele talente. Un micuț supradotat pare că ar avea mai multe șanse decât ceilalți. Totuși, nu toți copiii împinși de la spate de părinți să facă performanță în diverse domenii ajung departe. Iar micuții geniali au nevoie de tot sprijinul din partea familiei pentru a-și împlini potențialul.

Semne că are o inteligență ieșită din comun:

– are o IQ peste medie;

– este curios;

– înțelege corect discuțiile adulților;

– își pune întrebări pe care nu toți copiii și le pun;

– învață repede;

– folosește abstractizări și categorisiri (specifice unei vârste mai mari);

– manifestă vreun talent deosebit (cântă, pictează, desenează etc.)

Copilul supradotat, tratat la fel ca cei de o vârstă

Părinții sunt datori să urmărească evoluția copilului și, mai ales, să îl ajute să își atingă potențialul maxim. Ei ar trebui să îl ajute în zonele în care acesta excelează, să îi stabilească activități suplimentare, să îl provoace și să îl potențeze. Copilul supradotat trebuie să fie tratat emoțional la fel ca ceilalți copii. Este bine să fie învățat că este special, dar nu trebuie uitat că este totuși, în multe privințe, la fel ca cei de vârsta lui și are aceleași nevoi. Trebuie educat să-și gestioneze frustrările pe care le-ar putea avea la școală sau atunci când are de a face cu alți elevi sub nivelul lui. În astfel de cazuri este utilă consilierea, mai ales când apar dizarmonii psihice, dificultăți de relaționare etc.

Sursa foto: 123rf.com