Copilul tău este emo?

Poate vrea să fie primit într-un grup, să fie cool sau să-ți atragă atenția ori poate toate la un loc. A face parte dintr-o mișcare gen emo, îl integrează unui grup, dar îl și ajută să fie diferit de ceilalți, să afirme faptul că este unic, deosebit. Uneori, chiar și criticile pe care le poate primi de la tine sau de la cei din jur pot fi dorite. Nu va spune asta, dar, pentru un adolescent, orice atitudine, chiar și negativă, este mai bună decât indiferența.

Fii protectoare

Chiar dacă ție ți se pare ciudat cum se îmbracă și nu ești de acord cu muzica pe care o ascultă sau cu prietenii lui, mai bine nu încerci să te arăți pe față împotrivă. „Cu cât dezaprobi mai mult apartenența la un astfel de grup, cu atât va fi mai atractiv pentru el”, constată psihologul Cristina Ion-Rădulescu, adăugând că „este bine să ai o atitudine protectoare și fii alături de el”. În primul rând, încearcă să-l înțelegi. La prima vedere poate părea ceva ieșit din comun și revoltător. Dar, dacă afli mai multe despre mișcarea din care face el parte și ce înseamnă ea pentru copilul tău, nu o să ți se mai pară așa de ciudat. Poate idealurile lui sunt asemănătoare cu ale tale de pe când erai adolescentă, doar că tu ai îmbrățișat moda de atunci și el pe cea de acum.

Și tu ai fost ca el

Amintește-ți că și pentru tine, în adolescență, părerea prietenilor era mai importantă decât cea a părinților, iar aceștia din urmă nu erau tot timpul de acord cu alegerile tale. Gândește-te la ce nu ai fi vrut ca ei să-ți spună atunci și nu repeta figura cu copiii tăi. Astfel, vor avea mai multă încredere în tine. „Fiind mai apropiați, vei putea afla ce îi motivează să aibă astfel de convingeri, care este nevoia psihologică din spatele comportamentului și apartenenței la acest gen de «trib modern»: nevoia de acceptare, de a ieși în evidență, teribilismul etc.”, te sfătuiește Cristina. Dacă i-ai câștigat încrederea poți discuta cu el, să îi arăți că îi apreciezi curajul de a fi diferit, dar și să îl ajuți să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Când trebuie să intervii

Dacă pare a fi doar o etapă, vezi că nu există derapaje (cum ar fi dorgurile, relațiile sexuale promiscue etc.) și simți că poți avea încredere în el, lasă-l în pace să se manifeste cum crede el de cuviință. Singur va decide pe viitor dacă vrea să renunțe la acest tip de comportament, atunci când nu o să i se mai potrivească. În caz că lucrurile au degenerat deja și ai pierdut comunicarea cu adolescentul, poți apela la consilierii școlari, la profesori sau la un terapeut. Dacă vezi că anturajul îl trage în jos și ai motive întemeiate, cere-le să-l lase în pace. În caz contrar și dacă vezi că problema e gravă, vei vei apela chiar la autorități.

Photo credit: omEdivaD / Foter / CC BY-SA