Părinții ne sunt dragi, dar, uneori, ne enervează prin grija lor exagerată, prin diverse pretenții sau pentru că ne tratează tot ca pe niște copii neștiutori, chiar dacă am crescut. Ce ar fi de făcut în cazul acesta?

Instinctul matern sau patern

Din nefericire, atunci când vorbești cu ei despre acțiunile tale, părinților li se activează un alt mecanism, acela de a se pune în poziția de evaluator și de a considera că ar fi trebuit să faci altceva, mai mult sau mai bine – în orice caz, trebuia să îi întrebi de la început…Din păcate, mulți părinți, atunci când nu mai au putere să facă singuri ceea ce își doresc sau când, la tinerețe, din diverse motive, au abandonat proiectele pe care doreau să le îndeplinească, își doresc să-și vadă copiii împlinindu-le visele. Nu țin cont că aceștia vor lucruri diferite și au apucat-o pe alte cărări în viață. Este greu, dar le poți schimba atitudinea față de tine. Oricum, ei își doresc cel mai mult să te vadă fericită. Arată-le că drumul pe care ți l-ai ales, chiar dacă nu e cel trasat de ei, te împlinește.

cristina radulescu-ion psihologEvită cearta cu părinții

Atunci când simți că te scot din sărite cu cererile lor, trage adânc aer în piept și amână reacțiile emoționale de refuz. Întreabă-i ce argumente au și ascultă-le cu atenție. Dacă nu te-a convins, spune-i că planul tău este mai bun sau că urmărești altceva și mulțumește-le pentru grijă. Arată-le că ai situația sub control și că știi ce ai de făcut. Dacă nu locuiești cu ei, e mai simplu: nu este nevoie să le spui tot ce faci, dar e imperios să îi asiguri că ești bine și ești stăpână pe situație. Lasă-i și să-ți mai dea niște sfaturi. Nu e nevoie să le urmezi întocmai. În niciun caz, nu le reproșa că sunt obositori sau că nu știu cum stă treaba în prezent, că ei sunt din secolul trecut. Nu vei face decât să îi rănești, iar grija lor nu va dispărea. Dimpotrivă, dacă ai o atitudine ușor amuzată și caldă, îi convingi ușor că știi ce să faci și te descurci singură.”

Sursa foto: 123rf.com