6 tipuri de abuz emoțional la care apelează părinții narcisiști

Un copil are mai puține metode de a se apăra în fața unui părinte narcisist. Primul are și cel mai mult de suferit.

Consecințele se observă în timp, iar stările de anxietate sau de depresie nu vor întârzia să apară.

Copiii unor astfel de părinți nu înțeleg lucrurile în adevăratul lor sens. Dragostea poate fi înțeleasă ce pe un fel de troc.

Părinții narcisiști vor să dețină controlul, nu sunt conectați la realitate și nici la nevoile emoționale ale copilului.

4 lucruri despre abuzul sexual asupra copiilor pe care orice părinte trebuie să le știe

6 tipuri de abuz emoțional la care apelează părinții narcisiști

1. Respingerea

Părinții narcisiști care afișează un comportament respingător față de un copil vor permite adesea, în mod intenționat sau inconștient, ca un copil să știe, într-o varietate de moduri, că este nedorit.

Punerea în valoare a copilului sau diminuarea nevoilor acestuia este o formă pe care aceste tipuri de abuz emoțional le pot lua.

Alte exemple pot fi să-i spui unui copil să plece sau mai rău, să plece, să-i numească numele sau să-i spună copilului că este lipsit de valoare.

Acest părinte făcând copilul țapul ispășitor al familiei sau dând vina pe el pentru probleme de familie.

Alte moduri de abuz ale părinților narcisiști

– critici constante

– injuriile

– să-i spui copilului că este urât

– desconsiderarea frecventă și utilizarea unor etichete precum „stupid” sau „idiot”

– glume umilitoare la adresa copilului

– exprimarea regretului că copilul nu are sexul opus

– refuzarea de îmbrățișări și gesturi iubitoare

– abandonarea fizică

– excluzarea copilului din activitățile familiei

– tratarea ca pe un adolescent când el este doar un copil

– expulzarea copilului din familie

– nepermiterea unui copil să facă alegeri rezonabile

2. Ignoranța

Adulții care au avut puține nevoi emoționale sunt adesea incapabili să răspundă nevoilor copiilor lor.

Este posibil ca aceștia să nu arate atașamentul față de copil sau să ofere îngrijire pozitivă.

Aceștia nu pot manifesta nici un interes pentru copil, nu pot să arate afecțiunea sau chiar nu reușesc să recunoască prezența copilului.

De multe ori părintele este fizic acolo, dar nu este disponibil din punct de vedere emoțional.

Dacă nu răspundeți sau nu interacționați cu copilul în mod consecvent constituie abuz emoțional și psihologic.

Bilanț îngrijorător de la Telefonul Copilului: În 2017, abuzul emoțional a fost forma preponderentă de abuz asupra copiilor

3. Terorizarea copilului

Părinții care folosesc amenințări, strigături și blesteme provoacă copiilor lor pagube psihologice grave.

A amenința un copil cu cuvinte dure, cu rău fizic, abandon sau, în cazuri extreme, moartea, este inacceptabil.

Alte moduri de abuz emoțional nepotrivite

– tachinarea excesive

– strigăte, blesteme, urlete

– răspunsuri imprevizibile și extreme la comportamentul unui copil

– amenințări verbale extreme

– furie alternată cu perioade de căldură

– amenințarea cu abandonul

– forțarea unui copil să vadă acte inumane

– cerințe inconsecvente asupra copilului

– emoții inconsistente

– schimbarea „regulilor jocului”

– amenințarea că copilul este adoptat sau nu

– ridiculizarea unui copil în public

– amenințarea să dezvăluie trăsăturile jenante față de colegi

4. Izolarea

Un părinte care abuzează de un copil prin izolare poate să nu permită copilului să se angajeze în activități adecvate cu colegii săi.

Poate ține un copil în camera lui, nu este expus la stimulare sau poate împiedica adolescenții să participe la activități extrașcolare.

Solicitarea unui copil de a rămâne în camera sa, restricționarea alimentației sau forțarea sa la izolare, statul departe de familie și prieteni, poate fi distructivă și considerată abuz emoțional în funcție de circumstanțele și severitatea.

5. Coruperea

Părinții care corup pot permite copiilor să folosească droguri sau alcool, să urmărească comportamentul crud față de animale.

Ei pot să urmărească sau să privească la conținut sexual inadecvat sau să asiste sau să participe la activități criminale, cum ar fi furtul, asaltul, prostituția, jocurile etc.

Încurajarea unui copil minor pentru a face lucruri ilegale sau dăunătoare este abuzivă și trebuie raportată autorităților.

Rivalitatea dintre frați – ce trebuie să facă părinții

6. Exploatarea

Exploatarea poate fi considerată manipulare sau activitate forțată fără a ține cont de nevoia de dezvoltare a unui copil.

De exemplu, solicitarea în mod repetat a unui copil de opt ani să fie responsabil pentru cina familiei este inadecvată.

Acordarea unui copil a unor responsabilități care sunt cu mult mai mari decât poate gestiona el la acea vârstă sau a folosi un copil pentru profit este abuziv.

Acestora li se mai adaugă

– mânie atunci când copilul nu reușește să îndeplinească o etapă de dezvoltare

– un copil care se așteaptă să fie „îngrijitor” al părintelui

– un copil care se așteaptă să aibă grijă de frații mai mici

– învinuirea unui copil pentru comportamentul necorespunzător al fraților

– responsabilități nejustificate în jurul casei

– așteptările ca un copil să sprijine familia din punct de vedere financiar

– încurajarea participării la pornografie

– abuzul sexual asupra copilului sau a tânărului.

Îți punem la dispoziție un dicționar medical de boli, semne, simptome și metode de tratament, care să te ajute să afli mai multe despre corpul tău și despre modul în care el funcționează.

Sursa foto