Străinătatea ne întristează copiii. Părinții plecați la muncă îi fac să sufere

„În anul 2013, fiica mea cea mică s-a hotărât să plece în Spania. Mai târizu, ne-a spus că își va lua și băiețelul acolo, minunea noastră de nepot, în vârstă de 4 ani. La plecarea lui, ceva s-a rupt în sufletele noastre de bunici. Casa devenise pustie. După câteva luni, când am vrut să vorbim cu el la telefon, micuțul a refuzat să converseze cu noi, cei cu care avea o legătură deosebită. Ne-am dat seama că ceva nu era în regulă.

Străinătatea întristează. Dorul fură zâmbetul

Nepotul nostru era trist, nevoit să stea în casă de dimineața până seara. Nu putea fi înscris la grădiniță din cauza formalităților impuse. Legislația locală nu le permitea copiilor să iasă la joacă decât în anumite locuri și la anumite ore. Copilul se izolase de lume, nu mai zâmbea și refuza să mai vorbească. După 8 luni de ședere acolo, negăsind un loc de muncă stabil, fiica mea mi-a adus nepotul acasă. La aeroport, când i-am întâmpinat cu o bucurie nespusă, am trăit o mare dezamăgire. Ne privea ca pe niște străini. Nu ne mai cunoștea. Nu a durat mult și fiica mea a plecat din nou în Spania, lasându-l pe băiat cu noi. Am încercat să-i facem toate poftele, dar în zadar. Am mers cu el la medicul de familie și s-a dovedit a fi perfect sănătos fizic. Psihic, însă, era distrus.

Copilăria are nevoie de socializare

Timpul trecea, iar el nu știa nici măcar să țină un creion în mână. Așa că l-am înscris la grădiniță, la noi în sat. Și am găsit o educatoare minunată, cu suflet mare, dispusă să ne ajute. Cu multă răbdare și cu profesionalism, ea a reușit să-l facă pe micuț să comunice din nou, să se joace cu copiii, să participe la activități. Unul dintre obiceiurile doamnei educatoare este ca, în fiecare dimineață, să-și întâmpine copiii cu o îmbrățișare, un sărut pe frunte și o poveste despre tainele copilăriei. Dorul, chinul și tristețea din sufletului nepotului meu drag au fost înlocuite de dragostea noastră de bunici, de mediul prietenos de la grădiniță. Acum, după un an, pe chipul lui a reapărut zâmbetul larg. Cântă, se joacă, ne iubește și ne povestește întâmplările de la grădi. Străinătatea întristează, este o traumă pentru copii și pentru bunicii care suferă alături de ei. Goana pentru un trai mai bun lasă răni adânci. Nu vă lăsați orbiți de mirajul străinătății, căci distruge vieți de copii, lăsându-i fără niciun viitor.”

Sursa foto: 123rf.com