„Uneori e greu să spui dacă într-o familie conduce bărbatul, femeia, soacra sau bucătăreasa. Totuşi, câinele casei ştie întotdeauna cine e şeful.”, spunea Marcel Pagnal. De-a lungul timpului, în folclor au prins rădăcini diverse zicători răutăcioase la adresa soacrelor. Cum fără foc nu iese fum, nu se poate spune că nu ar fi şi frânturi de adevăr în “acele” proverbiale cu care sunt adesea înţepate soacrele. Sunt însă şi excepţii, menite să întărească regula deja împământenită pe la noi, care arată că există şi soacre “jos pălăria!”.

De ce soacra mea e cea mai bună

Au trecut deja 10 ani de când Marina şi Veronica împart aceeaşi locuinţă. Prima în calitate de noră, iar cealaltă, ai ghicit, ca soacră. Temerile de la începutul căsniciei Marinei cu Vasile, sau Vasi, cum îi spun prietenii, s-au spulberat la scurtă vreme după ce a păşit în casa soacrei. Cum a fost posibil? Veronica este o femeie destul de încercată de vitregiile vieţii. A rămas văduvă de tânără. Și a fost nevoită să-şi crească singură cei cinci copii. Astfel a învăţat că fericirea lor e mai presus de orice. Că dacă lor le este bine aşa îi va fi şi ei. Drept urmare nu a intervenit niciodată în alegerile lor.

Chiar dacă, uneori, nu au fost dintre cele mai bune. S-a mulţumit doar cu a le da un sfat atunci când l-au cerut. Și i-a lăsat să se descurce pe propriile puteri. Acum, la aproape 60 de ani, se simte împlinită. “Ştiu că nu am muncit degeaba o viaţă pentru copii. Sunt o răsfăţată şi mă mândresc cu asta. Cel puţin în nora mea ştiu sigur că am cel mai apropiat sprijin la bătrâneţe. Este ca o furnică, harnică, muncitoare, frumuşică…Ce aş putea să mai vreau?”

Pe de altă parte, Marina, tânăra mămică a două gemene superbe, vorbeşte despre soacra ei la fel cum ar vorbi despre propria mamă: “Nu am treabă cu soacra mea. Ne înţelegem de minune. Cât ea este la serviciu, eu trebăluiesc prin casă, pentru a-i uşura munca. Mi-e şi ciudă câte o dată că este bolnavă şi nu renunţă la serviciu. Este pensionară, are probleme cu picioarele şi totuşi mai lucrează ca vânzătoare, numai să nu stea acasă.”

Chiar este o a doua mamă

Are dreptate nora să-şi menajeze soacra, mai ales că atunci când apar mici neîţelegeri între ea şi Vasi, Veronica nu e de partea fiului ei. Şi asta pentru că ştie cum sunt bărbaţii. În special cel pe care l-a crescut de mic. Drept urmare, când e nevoie să pună la punct pe unul dintre ei, cu siguranţă acela va fi întotdeauna Vasi.

“Mă bucur că nu mă număr printre femeile care au avut parte de soacre rele. Am prietene ale căror soacre sunt persoane cu care dacă te porţi frumos, zic că vrei să le intri pe sub piele. Dacă te porţi urât, iar nu-i bine. Dacă ai o atitudine indiferentă, se întrebă ce ai cu ele. Oricum ai da-o, tot nu-i bine. Sunt mândră că în soacra mea am găsit o bună prietenă, o a doua mamă.”, afirmă cu tărie Marina, vrând parcă să contrazică ceea ce a spus la un moment dat Robert Hollier, cum că soacra ar fi “viciul ascuns al unui mariaj”.

Sursa foto: Shutterstock