SIDA se tratează

A trecut deja mai bine de o treime de veac de când a fost descoperit primul om infectat cu HIV. Deşi s-a scurs atâta timp, nimeni nu a reuşit să facă nimic pentru a împiedica răspândirea acestui flagel. Și, cu atât mai puţin, pentru a-i veni de hac pentru totdeauna. Trist este că încă face victime. Nu doar în rândurile celor pe care numai ignoranţa îi conduce spre îmbolnăvire, ci şi printre copii nevinovaţi. Sunt suflete condamnate să trăiască, încă de la vârste mult prea fragede, purtând pe umeri povara unei afecţiuni incurabile.

Şi nu ar fi chiar atât de gravă situaţia lor. Căci pot duce o viaţă lungă şi lipsită de probleme, ca orice om normal. Dar cei din jur îi tratează cu repulsie şi intoleranţă. Să nu te miri că se ascund în spatele altor nume atunci când vorbesc despre ei. După ce vei afla ce înseamnă pentru ei o astfel de viaţă, îi vei înţelege cu siguranţă.

Ce vină au că s-au trezit seropozitivi?

Crezi că acest virus necruţător poate lovi doar copii din orfelinate mizere? Doar pe cei ce trăiesc pe străzi sau în condiţii insalubre? Te înşeli. Familii întregi, respectabile, suferă de ani de zile. Un exemplu este cel al Maricicăi. Şi asta pentru că, pe când avea doar 4 ani, nepoata ei a fost depistată seropozitivă.

„Pe la 3 anişori a fost diagnosticată cu hepatită şi urma un tratament corespunzător. Un an mai târziu, am primit vestea că a fost infestată cu HIV. Teoria că fetiţa s-a îmbolnăvit în spital s-a confirmat mai târziu, când părinţii i-au adus pe lume un frăţior perfect sănătos. Am ajuns să trăiesc fericirea de a–mi vedea nepoata majoră, dar nu mă simt împlinită încă.”, spune Maricica, la 74 de ani. Şi asta pentru că ştie foarte bine cât de greu este să răzbeşti printre cei ce te arată cu degetul şi îţi întorc spatele.

Nimeni nu le poate lua dreptul la speranţă

“Mă doare foarte tare că trebuie să mă feresc mereu de oameni de care mă leg sufleteşte. Nu le pot spune adevărul, pentru că i-aş îndepărta. Ştiu alţi copii în situaţia mea care au fost nevoiţi să renunţe la şcoală, doar din simplul motiv că cei din jur nu erau informaţi. De parcă SIDA se ia ca râia! Culmea e că decizia vine de la conducerea şcolii, de la oameni cu multă carte, ce se pretind a fi foarte bine informaţi, documentaţi “la zi” în orice domeniu.”, povesteşte o fată de 15 ani, pe care o vom numi noi Alina.

Ea a crescut sub un regim de viaţă foarte strict, fără a se putea bucura de copilărie: “De mică am fost ferită de ceilalţi copii. Iar într-o zi, în drum spre casă, am întrebat-o pe una dintre prietenele mele bune ce-ar face dacă ar afla că una dintre noi are SIDA. Mi-a zis că, de frică să nu ia şi ea boala, ar refuza orice contact cu cea infectată. Mai mult, era convinsă că mama ei ar face un scandal mare la şcoală că s-a permis ca fiica ei să înveţe alături de copii bolnavi.”

Maricica, împreună cu alţi oameni cu suflet mare, nu numai că au pus pe picioare Asociaţia “Speranţa copiilor 2000”, la Bârlad, dar se numără şi printre membrii fondatori ai Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA(UNOPA). De ce s-a luptat atât? Pentru că cei seropozitivi şi familiile lor au multe drepturi de apărat, dintre toate cel mai important fiind cel de a spera la mai bine.

În familie, totul e mai uşor

“La finele lui 2005, am dus o amplă campanie împotriva discriminării celor afectaţi de HIV. În calitate de preşedinte, eu am condus acţiunea şi am fost ajutată de vicepreşedintele asociaţiei noastre, Dan Ciubotaru, tatăl adoptive a doi copii seropozitivi. În luna iunie a anului trecut, pe cont propriu, neprimind nici un fel de ajutor, am continuat să informăm tinerii din licee. Totuşi, parcă nu simţim că oamenii sunt pregătiţi să înfrunte realitatea. Şi asta în ciuda faptului că am dovedit că acei copii care suferă de această boală pot trăi ani mulţi şi frumoşi.

Chiar avem exemplul a 12 copii pe care i-am sărbătorit anul trecut, ajunşi la vârsta de 18 ani. Am ajuns la concluzia că în sânul unei familiei, speranţa de viaţă a acestor copii creşte simţitor. Şi ce păcat că nu sunt ajutaţi suficient să fie aşa cum îşi doresc!”, povesteşte Maricica. Din păcate, astfel de asociaţii nu primesc sprijinul necesar din partea autorităţilor, pentru a beneficia de sedii corespunzătoare desfăşurării activităţii.

 Tu ştii?

Infecţia cu HIV presupune prezenţa în sânge a virusului imunodeficienţei umane (HIV). De obicei, omul se simte sănătos după contaminare, însă virusul e capabil să distrugă treptat organismul. Stadiul avansat al infectării îl reprezintă aşa numita boală SIDA, moment în care se dezvoltă boli complicate şi periculoase. Nu se transmite prin aer sau atingere! Informarea amănunţită vă va face mai toleranţi şi astfel veţi uşura viaţa multor copii aflaţi în suferinţă.

Sursa foto: Shutterstock