Sânzienele arată în vis ursitul. Să vezi și să nu crezi

Anişoara a respectat unul dintre ritualurile magice din străbuni. În noaptea din ajunul Drăgaicei, efortul nu i-a rămas nerăsplătit. Deşi a ţinut secret totul, acum vrea să ne împărtăşească tuturor experienţa ei.

„Vă citesc încă din prima zi în care aţi apărut, de la primul număr al revistei. Și, cu timpul, aţi devenit prietenele mele de suflet. Cu toate astea, nu am îndrăznit să vă scriu până acum. Dar, zilele trecute, mi-a captat privirea articolul despre sărbătoarea Sânzienelor în tradiţia românească. Şi m-a făcut să mă întorc în timp, pe vremea când eram o fetişcană, elevă în ultimul an de liceu. E o taină pe care am păstrat-o cu sfinţenie atâţia ani. Dar care mi-a schimbat viaţa neaşteptat de frumos. De aceea, vreau să v-o fac cunoscută azi tuturor.

Credinţa face minuni

Nici măcar soţului meu nu i-am zis despre păţania mea, despre faptul că am trăit o minune. Pot spune că visele pot cu adevărat să prevestească bune şi rele şi că minunile există. Eu nu sunt o femeie «bisericoasă». Cred în Dumnezeu, dar nu sunt habotnică. Totuşi, simt că prin puterea divină primim mesaje pe care le ignorăm uneori, deşi ne influenţează cursul vieţii. E un har cu care am fost toţi înzestraţi, de care mulţi habar nu au că le ghidează destinul. Eu m-am convins de asta în urmă cu vreo 24 de ani. Colegele de liceu povesteau entuziasmate despre ritualurile de la ţară, în ajun de Sânziene. Cum Sânzienele arată în vis vrute și nevrute… Cum sărbătoarea se apropia cu paşi repezi, fiind şi la o vârstă la care curiozitatea dă ghes oricui, m-a tentat ideea de a-mi vedea ursitul în vis. Aşa se face că nu am ezitat deloc în a le accepta propunerea de a urma împreună una dintre tradiţiile populare.

Sânzienele arată în vis, cântă şi descântă

Am pornit cu fetele, către marginea oraşului, unde se întindeau lanurile. Am cules flori de sânziene, am făcut cununi… Noaptea, înainte de culcare, le-am pus sub pernă, alături de câteva rămurele de busuioc, luate de la icoana bunicii. Coincidenţă sau nu, în noaptea aceea l-am visat pe cel ce avea să-mi devină soţ nu peste multă vreme. Se făcea că eram mireasă, alături de un bărbat chipeş, brunet, cu mustaţă. L-am recunoscut pe el în prietenul uneia dintre colegele mele, pe care nu-l cunoşteam personal. Ne-am întâlnit peste câteva zile, la o cofetărie din oraş, unde ne-am îndrăgostrit la prima vedere. Culmea, suntem născuţi în aceeaşi zi, aceeaşi lună, el fiind mai mare cu exact 6 ani.

Dragostea e o vrajă

Opt luni de zile au trecut ca un fum. Şi au fost de-ajuns ca să ne dăm seama că suntem suflete-pereche. Prin urmare, ne-am unit destinele pentru totdeauna. Apoi, imediat după nuntă, la câte un an diferenţă, am adus pe lume două comori de fete, radele iubirii noastre. Acum, Alina are 22 de ani şi e pe punctul de a finaliza cursurile facultăţii, în vreme ce Alexandra e studentă în al doilea an. Suntem foarte mândri de fetele noastre, căci prin ele ne-am împlinit visele noastre. Au trecut 23 de ani de căsnicie, plini de dragoste, respect, realizări şi dorinţe împlinite, aşa cum au fost prezişi în visul meu de copilă. Mi-ar plăcea să ştiu că există încă tinere care duc mai departe tradiţiile populare şi care mai cred în visele lor, aşa cum au făcut-o şi străbunicele, generaţii la rând.”

Sursa foto: 123rf.com