“Poate că ceea ce am să vă spun nu e ieşit din comun. Și nu are nimic de-a face cu senzaţionalul. Însă sunt trăirile mele, ale unei femei care şi-a dedicat viaţa familiei şi carierei de cadru didactic. Acum, când ghioceii şi-au făcut loc în părul meu, amintirile sunt parcă tot mai vii şi îmi dau ghes să le împărtăşesc tuturor. Căci retrăiesc etapele vieții cu poftă.

Iubirea e un pilon al vieţii

Ne-am întâlnit la răscruce de drumuri şi timpuri. Imaginea luminii aurii, ce se cernea printre cetini, într-o linişte adâncă, nefirească, mi s-a întipărit în minte. Fără doar şi poate, povestea noastră de iubire a triumfat tocmai atunci când lumea din jurul nostru se aştepta mai puţin. Dar, în acest fel, le-am arătat tuturor că se poate. Aşa se face că anii au trecut peste noi. Fără să ne dăm seama când fetele noastre s-au transformat în adevărate domnişoare. Cea mică aspiră la titluri de Miss, în vreme ce fata cea mare citeşte scrierile lui Marin Preda. Și e tot mai curioasă cu privire la viitoarea ei profesie de mai târziu. Ştiu doar că am crescut odată cu fetele mele şi că alături de ele am învăţat să fiu un bun camarad.

Năzbâtii mereu la modă

Cu toate că nu mai sunt de mult la vârsta copilăriei, le povestesc şi acum elevilor mei întâmplări hazlii din acele timpuri. Pe atunci, linguriţa era «ieli mic»…Ei, ce vremuri! Au râs în hohote, nevenindu-le parcă să creadă că, la vârsta lor, în şcoala generală, doamna dirigintă punea hârtiuţe în aparatele din laboratorul de fizică, ca să nu mai funcţioneze. Năzbâtiile din perioada internatului şi milioanele de cartofi curăţaţi la cantina studenţească sunt pentru elevii de acum doar basme, întâmplări ieşite din imaginaţie. Cine să le mai creadă în zilele noastre, când mai toţi copiii primesc aproape tot ce-şi doresc?

Așa retrăiesc etapele vieții

Împreună cu micuţii din bănci, de la şcoală, îmi retrăiesc intens copilăria. Alături de fiicele mele, Laura şi Georgiana, simt şi eu momentele în care inima lor o ia la sănătoasa după vreun băiat, iar asta nu face decât să-mi reînvie sentimentele pentru soţul meu iubit, chiar şi după mulţi ani petrecuţi împreună. Încă mai găsesc resurse şi răbdare să-mi înţeleg jumătatea, atunci când se întoarce seara îngrijorat de la mica sa afacere. Vei spune că nu sunt o campioană. Dar, de fiecare dată când pregătesc o nouă zi pentru elevii de la şcoală şi familia mea, eu chiar aşa mă simt.”

Sursa foto: 123rf.com