„Uf, nici nu-mi vine să cred că s-au scurs deja atâtea fire de nisip în clepsidra vieții! Nostalgia amintirilor, bucuria revederii, surpriza schimbării sunt numai câteva dintre senzațiile pe care le poate trăi un om într-o singură clipă. Numai cine a experimentat pe propria piele emoția revederii vechilor colegi de școală poate ști ce înseamnă asta cu adevărat.

Parcă a fost ieri

Recent, am avut întâlnirea de 20 de ani de la terminarea studiilor Facultății de Energetică din Timișoara. Cine s-ar fi gândit că se mai poate face așa ceva?! Vă puteți imagina câtă ambiție și consecvență trebuie să aibă cineva pentru a reuși să dea de urmele a zeci de persoane care, între timp, și-au schimbat domiciliile, numele, locurile de muncă? Ei bine, din acest motiv, doamnele Florica Drăgănescu și Floriana Stoian merită toate laudele din lume. Ele s-au ocupat de organizarea marelui eveniment și au făcut eforturi extraordinare. Am pășit pe treptele facultății cu emoții mari, poate mai mari ca în prima zi de studiu.

Așteptam pe holul răsunător și priveam cu interes chipurile celor care soseau. Încercam să deslușesc fețe cunoscute, grimase familiare altădată. Dar anii care au trecut au lăsat urme peste fiecare dintre noi. Băieții și fetele, nebunaticii de ieri, sunt azi domni și doamne, respectabili, eleganți, așezați, însă privirile trădează sufletele de adolescenți, rămase la entuziasmul și cheful de viață de odinioară. În ciuda vârstei, inimile noastre pulsează încă în ritmul anilor studenției.

Nu a fost greu să ne aducem aminte de cursurile severe, de la care rar lipseam câte o oră, de profesorii exigenți și de examenele grele. Deși atunci nu am fi crezut, acum vorbeam despre «chinul» acela cu recunoștință, fără pic de regret, căci datorită exigenței profesorilor și rigurozității care se cerea am reușit să urcăm cu succes pe treptele societății, să fim mândri de noi.

Doamne, ce viață mai duceam! Pulsul vieții de student e magic

Chefuri, petreceri, excursii, nopți albe… Amintirile ne-au inundat memoria și nu a fost greu să fredonăm cântece, acompaniați de chitară, așa cum o făceam pe vremuri. Pur și simplu, ne simțeam ca atunci. Am reîntâlnit, cu multă bucurie, fostele mele colege de cameră, Mihaela, Camelia, Alis, Dana, surorile Noja… Cu ele am împărțit ultima felie de pâine sau singura conservă. Cu ele ieșeam la un cappucino, să sărbătorim un examen trecut cu brio.

Acum, ne-am mândrit fiecare cu realizările lui, în special cu propriii copii și cu soții. Indiferent dacă visele de atunci s-au împlinit sau nu, în noi a rămas spiritul studenției. Nu pot decât să le mulțumesc tuturor pentru clipele minunate pe care le-am trăit cu ocazia revederii și să le urez, atât dragilor mei colegi, cât și profesorilor promoției 1989 ai Facultății de Energetică a Institutului Politehnic «Traian Vuia» din Timișoara sau Universitatea de Vest, cum se numește azi, să aibă parte de tot ce e mai bun pe lume și să ne revedem, data viitoare, la fel de voioși și sănătoși!”

Sursa foto: 123rf.com