„Eram cu Doru de vreo 5 ani. Trăiam o iubire cu năbădăi, o relaţie cu certuri de adolscenţi şi cu împăcări furtunoase, sub acelaşi acoperiş. Părinţii bombăneau mereu. Căci nu înţelegeau de ce mai stăteam împreună dacă tot nu ne înţelegeam. Terminaserăm deja facultatea amândoi. Însă copilăream în continuare. Eu chiar evitam orice discuţie serioasă legată de viitor şi, în special, de copii. Nu am fost niciodată «topită» după bebeluşi. Aşa că nu mă vedeam curând nici în postura de mamă. Deşi nu mai eram de mult puştoaică. Doru şi-ar fi dorit să ne căsătorim, să facem copii, să avem o familie fericită, eu nu. Dar, la un moment dat, ceva s-a schimbat.

Ai grijă ce-ţi doreşti!

Cu cât toată lumea insista mai mult să ne hotărâm ce facem cu vieţile noastre, cu atât îmi doream mai multă libertate. Într-o zi, Doru mi-a zis că ar fi bine să ne despărţim. Am fost de acord, fără să mă gândesc nicio clipă că voi suferi. Au urmat câteva luni de coşmar. Nu mai eram eu. Totul a culminat cu o intervenţie chirurgicală, la care am fost supusă şi care a necesitat mult timp pentru recuperare. Atunci mi-a venit mintea la cap. Mi-am dat seama că, într-o clipă, poţi pierde totul. Şi am căpătat credinţă în Dumnezeu.

M-am încăpăţânat să-mi asum riscul de a fi femeie cu adevărat, să uit de fetiţa din mine. Aşa se face că, în toamna lui 2005, m-am căsătorit cu Doru, făcându-i pe toţi fericiţi şi, culmea, chiar şi pe mine. De unde nu-mi doream eu copii cu ceva vreme în urmă, acum îmi încolţise în suflet o dorinţă nebună de a deveni mamă. Numai că, Dumnezeu mi-a arătat că am păcătuit atunci când am spus, de nenumărate ori, că eu nu voi fi mamă niciodată, că urăsc copiii şi că nu mă voi dedica niciodată lor. Nu mai voia să mă ajute şi nici să-mi asculte rugile.

Prima vacanţă în familie e o minune

În noaptea dintre ani, în 2006, mi-am pus o dorinţă. L-am sărutat cu foc pe Doru, convinsă fiind că, atunci, minunea se va întâmpla. Şi aşa a şi fost. După două luni, am aflat că în burtica mea începuse să se formeze o viaţă. Abia atunci m-am simţit împlinită. Nu pot să descriu în cuvinte cu câtă grijă am stat 9 luni de zile. Cele care au trecut deja prin asta o ştiu prea bine şi mă înţeleg. Miruna a venit pe lume ca o rază de soare în familia noastră. Este centrul universului nostru de fiecare zi. Iar anul acesta a mers în prima ei călătorie la mare distanţă, în prima vacanţă a mea de mămică. A fost un concediu de vis, în care am înţeles cu adevărat ce înseamnă sensul cuvântului familie. Am făcut plajă, am vizitat locuri superbe, am tresărit la fiecare strănut şi ne-am amuzat copios împreună. Lăsaţi prejudecăţile la o parte şi luaţi-vă copiii în vacanţă, oricât de mici ar fi. Experienţa va fi înmiit mai frumoasă.”

Sursa foto: 123rf.com