“O simplă prietenie, înfiripată în urmă cu doar doi ani, s-a transformat astăzi într-o poveste de iubire demnă de a face subiectul unui film. Câţi se pot lăuda cu o relaţie bazată pe respect, încredere, înţelegere, armonie şi, mai ales, iubire? De la câteva plimbări inocente am ajuns la un punct în care nimeni şi nimic nu ne mai putea ţine la distanţă unul de celălalt. Ne doream o viaţă împreună pentru totdeauna. Dar, uneori, părinții greșesc.

Părinții greșesc de multe ori

Deşi m-aş fi aşteptat ca părinţii să accepte şi să încurajeze chiar relaţia care mă făcea atât de fericită, situaţia nu a fost deloc aşa. Dimpotrivă, s-au opus şi au făcut tot ce le stătea în puteri pentru a ne despărţi. Ba chiar mama, înainte să plece în Italia, unde muncea, m-a pus să-i promit că nu voi mai continua să mă văd cu băiatul pe care-l iubeam, Cătălin. Am încercat din răsputeri să le respect dorinţa părinţilor, chiar dacă focul din inima mea ardea puternic. Dar mă simţeam foarte singură. Aşa că am încălcat promisiunea făcută mami şi am început să “fur” câteva clipe de fericire alături de omul drag. Era suficient măcar să ne vedem. Dar tata a aflat că mă întâlneam pe ascuns cu puiul meu. Certurile se înteţeau cu fiecare zi. Deja atmosfera din casă devenise insuportabilă.

Cine nu riscă nu câştigă

Mi-am luat inima în dinţi şi am plecat la mama, în Italia, chiar dacă gestul meu însemna să stau departe de dragul meu Cătălin. Toate erau bune şi frumoase, viaţa îndestulată, mama mulţumită că mă are în preajmă şi sub atenta ei supraveghere… Dar inima mea era neagră de supărare. Aşa se face că m-am întors acasă. Dar, între timp, iubitul meu revenise la fosta prietenă.

Ca să uit cumva de tristeţe, m-am angajat la un supermarket. Îi vedeam împreună şi mi-am jurat că o să-i plătesc cu aceeaşi monedă. Am încercat să fac asta afişându-mă cu un băiat, astfel încât să fiu văzută şi să fiu sigură că el va afla. Tactica mea nu a dat greş. Prin urmare, Cătălin a revenit în braţele mele. Era imposibil să nu se fi întâmplat aşa. Doar ne iubeam mult!

Numai că părinţii nu şi-au schimbat părerea. Un băiat sărac, de la ţară, nu era pentru mine. Cu toate astea, eu l-am urmat pe el. Am plecat de acasă şi nu regret. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit un astfel de soţ minunat! Îmi pare rău că părinţii noştri nu se cunosc, că nu acceptă relaţia noastră, însă nimic nu mă poate împiedica să simt ceea ce simt.”

Rănile sufletului se acoperă, dar nu se închid. Răman mereu vii şi deschise.

Sursa foto: 123rf.com