“Au trecut ani lungi de aşteptare. Îmi ascultam colegii de serviciu povestind despre copiii lor şi nu-mi puteam stăpâni lacrimile. Mergeam pe stradă, priveam micuţii din jurul meu şi plângeam. Mă întrebam mereu de ce tocmai eu nu pot avea copiii mei. Mi-am dorit atât de mult un copilaş, încât nu era zi lăsată de Dumnezeu în care să nu mă rog să primesc şi eu acest dar minunat, să devin mamă.

Menopauză sau sarcină? Cea mai frumoasă surpriză

Am ajuns la vârsta de 40 de ani. Nu prea mai aveam curajul să sper. Menopauză sau sarcină? Credeam că am intrat deja în perioada de menopauză din cauza dereglărilor hormonale, înainte să-mi fi împlinit visul vieţii. Fiind o femeie preocupată de sănătatea trupului ei, am alergat la medic. Dar, acolo, am avut parte de cea mai frumoasă surpriză: am aflat că eram însărcinată. Cele 9 luni au trecut parcă prea repede, iar nerăbdarea nu-mi dădea pace. Am fost programată pentru cezariană, căci medicii considerau că o naştere normală ar fi riscantă în cazul meu. Am acceptat fără să clipesc. Cel mai important pentru mine era să-mi ţin pruncul în braţe.

Fericire cu peripeţii

Dacă o operaţie cezariană obişnuită durează în jur de 40-45 de minute, eu am fost trimisă la reanimare abia după 3 ore şi jumătate. Am pierdut mult sânge şi mi-am revenit foarte greu, cu nişte dureri îngrozitoare. Dar tot chinul s-a spulberat ca un fum, atunci când soţul meu mi-a spus că avem un băieţel voinic, zgomotos, puternic şi sănătos. Au fost clipe de fericire infinită, în care am simţit că soarele a răsărit doar pentru mine. Nu mai conta nimic din ce a fost, astfel că, la vizita medicului care mi-a adus copilul pe lume, am avut curajul de întreba dacă voi mai putea naşte şi un al doilea micuţ. Răspunsul a fost să-i mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viaţă. Cu toate acestea, după un an şi jumătate, am rămas din nou însărcinată. Fiindcă nu prezentam simptomele caracteristice, am hotărât să merg la un ecograf. Ascultând bătăile inimii micuţului din mine mi-am spus că trebuie să risc şi să-i dau viaţă. Nu făceam altceva decât să mă rog ca puterea divină să mă ajute să trăiesc, să-mi pot creşte îngeraşii pe care mi i-a dăruit.

O mamă cu adevărat împlinită

Toată lumea se aştepta ca a doua cezariană să fie dificilă. Deşi în timpul operaţiei s-au terminat şi rezervele de sânge din sală, medicii au luptat alături de mine şi au reuşit să mă salveze. Abia când am deschis ochii şi am observat cearcănele adânci de la ochii soţului meu, mi-am dat seama cât de greu a fost. Acum Mihai are 6 ani, iar Dan 4. Sunt ca nişte căluţi nărăvaşi, gălăgioşi şi plini de viaţă. Ei sunt soarele din viaţa mea şi nu există cuvinte care să-mi exprime fericirea şi lumina din suflet.”

Sursa foto: 123rf.com