Mama mea și-a dedicat viaţa întreagă meseriei de mamă

“Familia noastră se află în pragul unui eveniment cu o dublă importanţă. Este aniversarea zilei de naştere şi ieşirea la pensie a mamei. Cred că cel mai frumos cadou pe care l-aş fi putut face pentru mama mea, într-un astfel de moment, este gestul de a vă fi scris. Făcându-le astfel cunoscută tuturor povestea unei vieţi dedicate în întregime copiilor.

Ultimul sunet de clopoţel pentru mama mea

După 38 de ani petrecuţi printre prichindei de vârstă preşcolară, ca educatoare, mama mea va auzi ultimul sunet de clopoţel. Înainte de a intra în vacanţa binemeritată, permanentă de-acum. Pe care noi i-o dorim cât mai lungă cu putinţă. E lesne de înţeles că trece printr-un moment dificil. Mai ales după ce, atâţia ani de zile, s-a obişnuit să trăiască într-o lume a copiilor. Se spune că formarea caracterului ţine de cei 7 ani de-acasă. Dar, în zilele noastre, din cei 7 ani, cel puţin 3 îi petrecem la grădiniţă. Unde educatoarea pune piatra de temelie a educaţiei şi ne învaţă primii paşi către cariera de Om.

Sufletul se hrăneşte cu dragoste

Dacă ar fi să dau timpul înapoi, mi-o imaginez pe mama, aşa cum ştiu din povestirile de familie, ca pe un copil foarte ambiţios, dornic să devină “cineva”. Deşi făcea parte dintr-o familie modestă, dintr-un sătuc de munte, nu s-a lăsat până nu a terminat Institutul Pedagogic şi nu a ajuns educatoare. Când fiorii iubirii i-au pătruns adânc în inimă, a avut curajul să-şi părăsească locurile natale şi să-şi urmeze dragostea la sute de kilometri, în judeţul Prahova. Şi toate acestea, în ciuda faptului că omul iubit era divorţat şi avea un copil în creştere. Însă inima nu a minţit-o când a îndemnat-o să-l urmeze, căci bărbatul acela îi este alături şi azi. Mama i-a răsplătit iubirea cu două gemene superbe, nişte surioare extraordinare pentru fetiţa lui. Acum că suntem femei în toată firea, ne dăm seama cât de mult ne-a iubit, fără să facă vreo diferenţă între noi. Cum să nu-i mulţumim!?

O viaţă în mintea copiilor

De 34 de ani, de când s-a mutat la Boldeşti-Scăeni, mama a rămas cu suflet de copil. Cu greu a obţinut un post de educatoare în zonă. Şi, chiar dacă a fost nevoită să facă naveta, nu a renunţat la meseria pe care a iubit-o atât de mult. Copiii pe care i-a învăţat să pronunţe corect primele cuvinte îşi aduceau, până mai ieri, propriii copii la grădiniţă, în mâinile celei căreia îi păstrează şi acum recunoştinţă. Chiar şi după operaţia dificilă pe care a suferit-o în luna martie, nu a rezistat să stea departe de copii. După doar 3 săptămâni de recuperare a revenit la serviciu. Cum ar fi putut ea să-i lase pe micuţi nepregătiţi pentru serbarea de 1 iunie? De altfel, Ziua Copiilor şi sfârşitul de an sunt ultimele evenimente pe care le coordonează ca educatoare. Cu toate acestea, îmi doresc tare mult ca nepoţii ei, Ştefania, de 10 ani, şi Alin, de 1 an şi 4 luni, să-i poată umple golul din suflet în urma ieşirii la pensie şi să-i asigure continuitate în activitate, chiar şi fără carte de muncă.”

Deşi e greu de suportat momentul pensionării, trebuie să ştii, mama mea scumpă, că toţi cei dragi îţi sunt alături. Important e să ne păstrăm cu toţii sufletele curate, de copii.

Sursa foto: 123rf.com