„Mi se întâmplă adesea să mai depăn firul amintirilor și nici nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul. Parcă mai ieri eram o fetișcană răsfățată, iar azi sunt, la rândul meu, mama unei domnișoare în toată puterea cuvântului. Cine s-ar fi gândit? După cum se petreceau lucrurile, nimic nu ar fi dat de bănuit.

Nu zice «hop» până nu sari

Încă tânjesc după locurile natale, deși merg des acasă, la părinți, în satul giurgiuvean unde am coplărit. Din 1977, sunt bucureșteancă. M-am mutat aici, mi-am cumpărat singură casă și, pentru că mă descurcam singură de minune, nu simțeam nevoia să mă căsătoresc prea curând. Dar, fiind unicul copil la părinți, știam că i-aș face prea mult să sufere, mai ales că ei nu ar fi conceput ca eu să aduc pe lume o nouă viață fără să fi avut un soț. Pentru mine, asta chiar nu ar fi fost o problemă. Ba chiar mi-ar fi convenit.

Cu toată dezinvoltura mea, mâna soartei m-a mângâiat pe creștet într-o zi. Trebuie să recunosc că, după ce am împlinit 30 de ani, au început să mă roadă și pe mine gândurile. Căci lumea nu era ca mine și mai toate fetele de vârsta mea se așezaseră deja la casele lor, aveau copii… Așa se face că, la insistențele unor colegi, l-am întâlnit pe cel ce avea să-mi devină soț. E drept că asta se întâmpla pe când aveam 37 de ani, dar cui îi păsa? Acum, că îndeplineam toate condițiile morale de a devein mamă, am început strădaniile. Dar numai nu se întâmpla și gata.

Copiii sunt dar de la Dumnezeu

Abia după 3 ani de încercări eșuate, Dumnezeu s-a îndurat și am rămas însărcinată. Cei din jur erau care mai de care mai îngrijorați. Căci, la 39 de ani, era deja târziu și riscant, în viziunea lor, să aduc pe lume un copil. Cât despre mine, pot spune cu mâna pe inimă că perioada de sarcină a fost cea mai frumoasă din viața mea. M-am simțit extraordinar de bine, eram fericită peste măsură și mă aflam în central atenției. În plus, nu am suferit de grețuri, de rău, de nimic.

Și, uite-așa, am ajuns mamă la 40 de ani, la zi mare, de Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie. A venit pe lume Dana, un odor de fetiță. Din acel moment, fiecare secundă din viața mea i-am dăruit-o ei. Și asta pentru că am avut parte de liniște, de un cămin cald, primitor, de un soț bun… Și au trecut, iată, 20 de ani! A venit vremea să culeg roadele strădaniilor mele și sunt mândră de asta. Fiica mea are toate calitățile pe care mi le doream: e frumoasă, descurcăreață, cuminte, deșteaptă. Este studentă la telecomunicații, în cadrul Politehnicii și șefă de grupă. Ce mi-aș putea dori mai mult?

Dragostea întinerește o mamă la 40 de ani

Nimic nu mă face mai mândră pe lume ca fata mea. Iar acum sunt atât de fericită că am devenit mamă la 40 de ani. Mai mult, e o cale de a mai șterge din greutățile vieții. Părinții mei sunt în vârstă acum, au 80 de ani, iar eu sunt singura persoană care le mai poate alina bătrânețea. Au devenit ei copiii mei acum. Și îi îngrijesc ca atare, căci aceasta este educația pe care am primit-o. Sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi răsplătească efortul și să am parte, la rândul meu, la bătrânețe, de același tratament din partea fiicei mele dragi. Așa am învățat eu de la viață, că dragostea se răsplătește cu dragoste și acesta e unul dintre cele mai de preț daruri de pe pământ.”

 

Sursa foto: 123rf.com