„Am venit pe lume, în urmă cu mulți ani, într-un sătuc plin de verdeață, din județul Teleorman. Am fost crescută în spiritul locului, după tradiția oamenilor gospodari, într-o familie bine închegată, alături de părinți și de frați. Din păcate, nu am avut parte de o copilărie fericită, relaxată, ca cea a copiilor din ziua de azi. Prea puține au fost momentele de bucurie. Eram nevoiți să muncim, trudind din greu, la câmp. Aram cu plugul de lemn tras de boi, seceram grâul manual, cu secera, coseam… Cea mai mare plăcere era să ascultăm glasul pădurii, la margine de islaz. Iar mirosul de iarbă proaspăt cosita, liniștea câmpului, pământul modelat de plug mă fascinau. Mi se părea atunci că nu există lucruri mai frumoase în viața unui om.

Răsfățul e un lux

Mama mea, Lina, o femeie aprigă și harnică, ne arăta dragostea în felul ei. Ne răsfăța cu lucruri simple care, pe atunci, erau cu adevărat importante. Și acum simt aroma de pâine în test, gustul inconfundabil al brânzei proaspete, al dovleacului copt în spuză și al boabelor fierte în oala de lut. Asta da mâncare ecologică! Totuși, ca și copil, aveam o suferință: zilele de naștere erau ca oricare altele. Nu le serbam niciodată. Nu era timp pentru așa ceva și nici posibilități materiale nu aveam. Anii s-au scurs repede.

Am ajuns la casa mea, m-am măritat, dar greutățile vieții nu s-au oprit. Mi-am crescut fata, Elena, cu sacrificii  și cu multă dragoste. Dar nu mi-a mai rămas timp și pentru mine. Visul de a-mi face un tort de ziua mea a rămas neîmplinit. Căci, de fiecare dată, au intervenit alte priorități. Eram fericită ca măcar fiicei mele să nu-i lipsească prăjitura festivă, de ziua ei, lăsându-mi dorința mea în urmă. Grijile, problemele financiare, bolile te fac să renunți la micile plăceri ale sufletului.

La 75 de ani, cel mai râvnit cadou: un tort

Chiar și la vârsta senectuții, dorința copiluluidin sufletul meu nu s-a stins. Încă voiam să am un tort de ziua mea, chiar dacă am devenit bunică și străbunică. Dumnezeu m-a ajutat să ajung la frumoasa vârstă de 75 de ani, în ciuda sacrificiilor și a greutăților. Sunt o persoană optimistă, plină de viață, căreia îi place tot ce e frumos și care se încrede în forțele proprii. Poate de aceea, tot Dumnezeu a vrut să-mi împlinească visul de o viață. De ziua mea, am primit în dar un tort. Nu ar fi putut exista pe lume un dar mai frumos.

Iar ceea ce l-a făcut și mai special a fost faptul că a venit din partea a trei generații cărora eu le-am călăuzit pașii pe drumul vieții. Fiica mea, Elena, nepoții, Doru și Liviu și strănepoata Maria Alexandra mi-au dăruit cea mai frumoasă amintire, în toamna vieții. Ceea ce pentru mulți reprezintă poate un gest banal, pentru mine a fost o minune. E extraordinar să ai pe cineva care să-și amintească de ziua ta, să-ți ofere dragoste, să-ți fie mereu aproape. Mai ales la 75 de ani. Cred că asta este răsplata sacrificiilor mele și sunt convinsă că a meritat să renunț la mine ani de zile, căci știu că urmașii mei sunt cu adevărat oameni.

Sursa foto: 123rf.com