Poveste de viață: "Îmi iubesc fetiţa ca pe aerul pe care îl respir"

“Ori de câte ori vorbesc despre fetiţa mea, ochii mi se umplu de lacrimi de fericire. Căci îmi iubesc fetiţa nespus. Ea este cea mai mare bucurie a sufletului meu, un copil dorit mai mult decât orice pe lume, un dar pe care l-am primit de la viaţă după ani de suferinţă.

Eşecurile nu te doboară!

După o căsnicie ratată, soldată cu un divorţ, căpătasem o oarecare reticenţă faţă de bărbaţi. Mi-au trebuit vreo 6 ani până să accept ideea că nu-mi voi putea petrece restul zilelor în singurătate. Aşa se face că, la un moment dat, mi-am găsit jumătatea pe care o căutam de mult, bărbatul care m-a făcut să privesc viaţa cu alţi ochi. Ne doream mult un copil, iar după un an am rămas însărcinată. Lucram pe atunci la un bar non stop şi, din cauza condiţiilor de muncă, am pierdut sarcina la 3 luni şi jumătate, în ciuda tratamentelor recomandate de medic. A

m plâns mult, m-am consumat, dar nu mi-am pierdut speranţa. La aproape un an de la acel eşec, dorind cu orice preţ un copil, am rămas din nou însărcinată. Aveam deja 30 de ani şi simţeam că era momentul, atunci ori niciodată. Nu a fost să fie. Ba mai mult, medicii mi-au spus că nu voi mai putea avea copii vreodată.

Speranţa moare ultima, căci îmi iubesc fetiţa prea mult

Deşi dezamăgirea îmi măcina sufletul, nu am încetat nicio clipă să sper şi să lupt. După încă un an şi jumătate, în urma unor tratamente lungi şi a vizitelor repetate la endocrinolog şi ginecolog, am rămas însărcinată din nou. Încă de la început am avut probleme şi a trebuit să iau medicamente zilnic pentru a putea păstra copilul. Am trăit cu groază perioada de sarcină, de frică să nu rămân şi fără această ultimă fărâmă de noroc pe care mi-o dăruise Dumnezeu. Cel de Sus s-a milostivit însă şi m-a ajutat să o aduc pe lume pe iubita mea Alexandra.

Bineînţeles că fără sprijinul soţului meu nu aş fi reuşit. Şi el îşi dorea foarte mult o fetiţă, iar eu am reuşit să-i împlinesc visul. A plecat la muncă, în Italia, pe când micuţa noastră avea doar 10 luni. Acum Alex păşeşte spre cel de-al doilea an de viaţă şi, din păcate, el nu se poate bucura de clipele minunate pe care le oferă fetiţa noastră, cea care, prin prezenţa ei, ne-a făcut cei mai bogaţi oameni.”

Sursa foto: 123rf.com