Cecilia nu este o femeie foarte credincioasă. Totuşi, recunoaşte că venirea pe lume a fetiţei ei este un adevărat miracol divin, înfăptuit în perioada Sfintelor Sărbători de Paști. Iepurașul de Paști i-a făcut cea mai frumoasă surpriză.

Iepurașul de Paști mi-a adus fericire

“Mi-am dorit cu ardoare să am un copil. În cei 13 ani de când sunt căsătorită, am încercat de nenumărate ori să devin mamă. Dar, de fiecare dată când rămâneam însărcinată, toate visele mele se spulberau. Nici nu mai ştiu câte sarcini am pierdut, toate la peste 20 de săptămâni. Ba mai mult, acum doi ani şi jumătate, chiar am adus pe lume, ce-i drept prematur, o fetiţă. Dar nu a rezistat decât 6 zile. Am înmormântat-o şi toţi au crezut că, în acel moment, eu şi soţul meu vom pune punct încercărilor noastre disperate de a deveni părinţi.

Visele se împlinesc

Nu mi-aş fi imaginat viaţa fără a-mi strânge pruncul la piept. Suferinţa parcă mi-a dat şi mai multă putere şi voinţă de a merge mai departe. Aşa se face că am rămas din nou însărcinată, chiar cu riscul de a mai pierde un copil. De această dată însă erau gemeni: băiat şi fată. Dar se pare că nici lor nu le-a plăcut prea tare în burta mamei, astfel că, după doar 27 de săptămâni, şi-au făcut nerăbdători apariţia în lume. Fetița a murit la naștere iar băiatul, deşi cântărea mai mult (peste un kilogram), a trăit doar 12 ore, în ciuda eforturilor medicilor. Aşa a fost să fie. În schimb, după un an și jumătate, în Joia Mare, am născut-o pe Delia Ioana, care a avut zile şi a rămas să-mi lumineze şi să-mi împlinească viaţa. La naştere era doar o mână de om, dar o adevărată luptătoare. A stat aproape o lună în incubator şi alte trei luni şi jumătate ni le-am petrecut în spital, sub stricta supraveghere a medicilor. Dar micuţa mea a vrut să trăiască. Numai aşa se explică faptul că a rezistat.

Delia ne-a schimbat viaţa

Deşi sunt convinsă că Dumnezeu a făcut o minune şi în cazul meu, nu pot să nu le mulţumesc celor care s-au zbătut, alături de mine, pentru ca Mara Ioana să se nască. În ciuda condiţiilor precare din spital, Elena Şerban, medicul care a vegheat fiecare clipă de viaţă a fetiţei, este pentru mine un înger. Numai datorită ei am acum un copil sănătos, dolofan, voios, ce abia a împlinit un an. Chiar dacă nu avem bani şi locuim într-o cameră de cămin de nefamilişti, suntem o familie bogată. Sorin, soţul meu, a devenit dintr-un dur un model de tandreţe, un pupăcios. Sunt atât de fericită, că nu m-aş mai dezlipi o clipă de lângă micuţa mea. Nu mă mai satur să o privesc şi mi-aş dori ca toată lumea să trăiască o asemenea bucurie şi să fie la fel de fericită aşa cum suntem noi acum.”

Sursa foto: 123rf.com