Ecograful greșește uneori, când vine vorba despre bebeluși

„Am citit o mulţime de poveşti înduioşătoare până acum, despre copii care au schimbat în întregime viaţa părinţilor lor. De aceea m-am hotărât, cam greu ce-i drept, să vă istorisesc întâmplările oarecum amuzante prin care am trecut şi eu, până să devin mămică.

Până şi ecograful greșește!

Era trecut de jumătatea lunii februarie, în 2004, când am aflat că sunt însărcinată. Mai e cazul să spun cât de fericiţi eram, eu şi soţul? Doar urma să vină pe lume primul nostru copil! Soţul ar fi băgat mâna-n foc că micuţul va fi băiat. Pentru mine nu conta. Important era să se nască sănătos. Totuşi, după 5 luni de sarcină, am fost la un examen ecografic. După spusele medicului, urma să aduc pe lume o fetiţă. Eu eram în al nouălea cer, în timp ce soţului i se putea citi dezamăgirea profundă pe chip.

Oricum, ne-am împăcat cu ideea. Timpul a trecut, bebe se dezvolta normal… Şi a venit şi clipa cea mare. La finele lui septembrie, surpriză! Ecograful greșește? Ne-am trezit părinţii unei minuni cu ochi albaştri, pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o sub forma unui băieţel dolofan. Vlăduţ este cadoul-surpriză al vieţii noastre. Nici nu cred că mai trebuie să spun cât de fericit l-a făcut pe soţul meu această întâmplare.

E greu, dar merită

Preocupaţi de grija faţă de micuţul care ne-a împlinit şi întregit familia, nici nu am observat când s-a scurs timpul. Avea deja 9 luni de viaţă când mi-am dat seama că sunt din nou însărcinată. Eram fericită şi speriată în acelaşi timp. Îmi făceam zeci de gânduri şi nu ştiam cum voi reuşi să fac faţă unei astfel de provocări. În momentul în care am fost la control, medicul m-a informat că micuţul avea deja 4 luni de când stătea în burtica mea. Nu mai era cale de întoarcere, aşa că am început să ne împăcăm cu ideea de a mai avea un bebe.

Cu sufletul la gură şi cu inima cât un purice, pe 15 noiembrie 2005 am ajuns pentru a doua oară în sala de naşteri. Andreea Mădălina a venit pe lume, aducând cu ea şi mai multă lumină în viaţa noastră. Petre, soţul meu, o alintă acum «fata lu’ tati» şi este cel mai fericit tătic. Pentru mine, ca mamă, e foarte greu cu doi pitici. Dar când îl aud pe Vlăduţ încercând să rostească primele şi când o privesc pe Mădălina făcând primii paşi în premergător simt cum mi se umple sufletul de bucurie.”

Sursa foto: 123rf.com