„Eram aproape convinsă că iubirea adevărată e doar în cărţi şi filme, dar parcă mă încăpăţânam să cred în continuare că poate fi trăită şi printre pământeni. Fără să-mi dau seama prea repede dacă e vis sau realitate, pe 28 ianuarie, la 12:30, anul acesta, m-am logodit în biserică. Alături de mine stătea bărbatul pe care l-am aşteptat ani în şir, iar slujba religioasă care ne-a unit sufletele în faţa lui Dumnezeu a ţinut-o duhovnicul meu, preotul care mi-a fost alături multă vreme, ajutându-mă cu harul său şi cu rugăciunile care au făcut să-mi meargă atât de bine! Cine-ar fi crezut?

Forţa destinului clădeşte iubire

Ştiu că vei zâmbi dacă te voi întreba ce părere ai despre dragostea la prima vedere. Ei bine, eu cred în ea. Şi mai cred cu tărie în forţa destinului. Căci trăiesc acum o poveste de dragoste cum numai în visele frumoase se poate întâmpla. Pe Florin l-am cunoscut pe internet, din pură întâmplare. M-a contactat şi am vorbit 4 zile aproape încontinuu. Comunicam neaşteptat de bine şi astfel am observat ce mult ne potrivim, câte avem în comun… În cea de-a 5-a zi, a venit de la Constanţa, oraşul lui natal, la Bucureşti. Fără prea multe explicaţii, detalii şi vorbe de prisos, exact atunci, la prima întâlnire faţă în faţă, ne-am hotărât să rămânem împreună mereu, să ne unim destinele prin logodnă.

După 7 zile, viața s-a schimbat

De la terasa din gară am ajuns la biserică. Momentul acela a fost atât de special! Emoţiile nu ne dădeau pace, însă asta nu ne-a împiedicat să răspundem cu un „da” răspicat la întrebarea preotului dacă suntem decişi să facem un pas atât de important ca acela de ne lega sufletele pentru toată viaţa. În timpul slujbei, simţeam pur şi simplu cum Dunezeu ne uneşte prin iubire, formând un tot indestructibil. A fost minunat! Şi când mă gândesc că abia după 7 zile de la logodnă, după ce am ieşit din starea de şoc şi surpriză, mi-am dat seama cât de mult îmi iubesc jumătatea!

Dragostea naşte speranţă

Cu fiecare zi, oră, minut, am observat împreună că ne potrivim tot mai mult, că ne asemănăm. La scurtă vreme de la fericitul eveniment, i-am vizitat părinţii, la Constanţa. Mami e o fiinţa superbă, deosebită. Toată familia soţului meu e minunată. Seara, ne-am plimbat pe malul mării. Am avut senzaţia că am mai fost cu el şi în alte vieţi în acelaşi loc, ţinându-ne de mână, în timp ce briza ne flutura prin păr. Am simţit atunci că iubirea ne apropie unul de celălalt şi mai mult. E un sentiment ce face parte din trecut, prezent şi viitor deopotrivă. E ceva etern. Nu pot decât să radiez de fericire şi acum, la fel ca atunci, pe malul mării. Căci iubitul meu îmi aminteşte în fiecare zi că noi doi trăim în universul iubirii veşnice. Nimeni şi nimic nu ne va mai putea despărţi. Ştiu că vom rămâne împreună pentru totdeauna.”

Sursa foto: 123rf.com