Dumnezeu m-a ales să pictez icoane și să trăiesc în slujba celor sfinte

Născută în Sânbenedic, judeţul Alba, Marilena a primit o educaţie bazată pe tradiţiile vechi ale zonei, în spiritul credinţei. Totuşi, nu ar fi crezut că va ajunge să scoată din propriile mâini opere de artă “după chipul şi asemănarea Domnului”.

“Eram prin clasa a şaptea, la Liceul de Arte din Cluj. Într-o zi, eram cu mama – Dumnezeu s-o odihnească! – în biserică. Și mi-a spus „tu trebuie să pictezi icoane.”, îşi aminteşte Marilena cu lacrimi în ochi. Căci, ani de zile, şi-a irosit talentul pe tot felul de reproduceri după pictori celebri. Și a ajuns, în sfârşit, să se regăsească. Exact în ceea ce mama i-a prezis. Dar fără să mai apuce să trăiască bucuria de a-i admira lucrările.

Dumnezeu m-a ales să fiu iconar din întâmplare

Marilena Ana Suciu, pictor de icoane

Poate că Marilena nu ar fi ajuns să picteze chipuri sfinte dacă, în urmă cu 6 ani, nu ar fi trăit o întâmplare stranie: “Nu ştiu cum, stareţa de la Mânăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul”, din Strungari, a văzut la cineva o lucrare de-ale mele. Era înainte de sfinţirea bisericii de acolo. M-am trezit, la miezul nopţii, cu maica Gabriela şi cu preotul Inochentie Stoica la uşă. Eram singurul pictor din zonă pe care-l cunoşteau şi au venit la mine oarecum disperaţi.Au fost nevoiţi să amâne sfinţirea lăcaşului sfânt, căci meşterii pe care i-au contactat i-au lăsat baltă cu foarte puţină vreme înainte de eveniment. După îndelungi discuţii, până târziu în noapte, am ajuns ca, într-o lună şi jumătate, să pictez întreg iconostasul mânăstirii. Dar asta pentru că părintele Inochentie a repetat aceleaşi vorbe pe care le mai auzisem, cu ani în urmă, de la mama: tu trebuie să pictezi icoane. Da, Dumnezeu m-a ales pe mine.”

Între familie şi artă, multe compromisuri

Părerea Marilenei e că “în artă, dacă nu eşti printre primii, nu exişti”. Şi crede că dacă nu ar fi ales-o Dumnezeu să picteze icoane, nu ar fi reuşit poate niciodată să se simtă mândră de creaţiile ei. Mai mult, încurajările profesorului Corneliu Bucur, directorul Complexului Muzeal „Astra” din Sibiu, au ajutat-o să-şi urmeze talentul în continuare. Aşa se face că icoanele Marilenei au ajuns în colecţii din ţară şi din străinătate, precum şi în numeroase lăcaşuri de cult ortodoxe. Cu toate acestea, e greu să se împartă între artă şi familie. Mamă a unei adolescente în clasa a IX-a, pasionată de informatică, cu un soţ destul de exigent, dar înţelegător în felul lui, Marilena nu reuşeşte prea uşor să se rupă de realitatea zilnică pentru a se transpune în lumea ei. Dar se străduieşte din răsputeri să facă totul în aşa fel încât să-i placă ei mai întâi, căci apoi, cu siguranţă le va plăcea şi celorlalţi.

Cea mai mare răsplată a muncii mele este felul în care îmi sunt privite lucrările.

Icoanele Marilenei sunt deosebite, fiind executate pe lemn stratificat de esenţă tare, maruflat cu pânză de in sau bumbac, combinaţie care conferă rezistenţă şi stabilitate ridicată în timp. Decoraţiunile sunt lucrate manual, aurite cu foiţă.

Sursa foto: arhiva Libertatea pentru femei