De când am devenit mamă, am uitat de egoism, îngâmfare şi răutate

“Eram o adolescentă veselă, studioasă, preocupată doar de viitorul meu şi nepăsătoare faţă de ce se întâmpla în jur. Părinţii şi cei 4 fraţi erau singurele persoane de care îmi păsa. Făceam parte dintr-o familie înstărită. Iar îngâmfarea şi convingerea că aş fi fost superioară celorlalţi mă făceau nesuferită. Visam pe atunci doar la o carieră strălucită. Și nu mă vedeam decât alături de un bărbat bogat şi frumos, care să-mi pună lumea la picioare. De unde aveam să ştiu că soarta poate juca feste?

Un pas spre schimbare

Anii au trecut şi situaţia financiară a familiei nu mai era deloc stabilă. Ci decădea din cauza unor afaceri prost manevrate. Doar gândul că aş putea ajunge să trăiesc modest mă ducea la disperare. În acea perioadă am întâlnit un bărbat cu 12 ani mai mare, oarecum atrăgător la prima vedere. Dar în clipa în care am aflat că nu e decât un simplu muncitor, care locuia cu chirie şi trăia de pe o zi pe alta, l-am respins categoric.

A durat vreo lună de insistenţe din partea lui pentru a accepta măcar o singură întâlnire. Atunci am fost surprinsă să aflu că nu trebuie să ai teancuri de bani pentru a fi fericit şi împlinit sufleteşte. Acest om era mulţumit cu ce avea! Fără să-mi dau seama, relaţia noastră a evoluat. Ne vedeam des, discutam vrute şi nevrute… Mai pe scurt, începusem să mă schimb, pentru simplul fapt că mi-am deschis sufletul şi ascultam cu interes ce avea de spus o altă persoană.

Urcuşuri şi coborâşuri

Din cauza situaţiei precare, nu am mai reuşit să urmez facultatea de jurnalistică, aşa cum visam. A trebuit să muncesc, pentru a contribui la veniturile familiei. Încă mai tânjeam după vremurile de altădată, când nu aveam responsabilităţi şi nu aveam habar despre cât de greu se câştigă un ban. Am ajuns să mă căsătoresc cu bărbatul acela sărac, dar bun, să pornesc de la zero, într-o casă în care nici pat nu aveam. Părinţii nu au fost de acord la început, dar pe parcurs şi-au dat seama că orgoliul nu-şi mai avea rostul între noi.

De când am devenit mamă, lumea mea s-a schimbat

Deşi am ales o viaţă modestă, gândul îmi zbura încă departe, la idealurile din adolescenţă. Asta până când a venit pe lume Cosmina, lumina vieţii mele de acum. Până să aflu ce înseamnă să fii mamă, nu-mi doream şi nu suportam copiii. De când am devenit mamă, când am aflat că în burta mea ia formă o altă viaţă, am simţit imediat un sentiment ciudat: îmi doream să-mi ţin copilul în braţe, să-l iubesc cu tot sufletul meu.

Acum sunt o mamă poate prea grijulie, prea iubitoare. M-am schimbat atât de mult, că nici mie nu-mi vine să cred. Duc o viaţă modestă, dar nu-mi lipseşte nimic, am un soţ iubitor, o minune de fetiţă şi sunt mai responsabilă ca oricând. Acum nu privesc decât la un viitor fericit, iar trecutul s-a şters definitiv din mintea mea.”