Dacă dăruim dragoste şi bunătate, suntem răsplătiţi pe măsură

„Cu siguranţă povestea ce urmează să o spun nu e una senzaţională. Pentru mine însă ea reprezintă totul. E specială, căci e viaţa mea. Nici nu ştiu de unde să încep. Mi-e greu să pun o barieră între copilărie şi prezent. Cu toate acestea, nu pot să nu retrăiesc momentele amare, de pe vremea când aveam doar 3 ani. Când tata s-a stins din viaţă în urma unui incendiu. Am rămas 4 copii în grija unei mame singure. Totuşi, Dumnezeu i-a ascultat rugile. Și, mai târziu, ne-a dăruit un tată de o bunătate sufletească ieşită din comun. De unde am și ajuns să gândesc că dacă dăruim, primim.

Familia înainte de toate

Probabil că din cauza evenimentelor mai triste din familia noastră, sora mea mijlocie a rămas cu răni adânci în suflet. Aşa se face că, la vârsta adolescenţei, am trăit o experienţă îngrozitoare. Era târziu în noapte, să tot fi fost vreo două ceasul, când sora mea a avut un coşmar. Prin somn, adormită, a încercat să se arunce de la fereastră, noi locuind atunci la al patrulea etaj. Cum dormeam în aceeaşi cameră, numai Cel de Sus a făcut să mă trezesc şi să mă lupt cu ea pentru a o salva la timp. Şi acum tremur când îmi amintesc. Poate pentru că am avut o situaţie deosebită în copilărie, care ne-a învăţat să fim uniţi şi să ne respectăm unii pe ceilalţi, consider şi acum că familia este cel mai de preţ dar pe care viaţa ni-l poate oferi şi trebuie păstrat cu sfinţenie. Asta încerc, la rândul meu, să fac şi cu propria mea familie, de 11 ani încoace.

Dacă dăruim dragoste, prima iubire e şi ultima

Habar nu am când a trecut atâta vreme peste noi. Parcă mai ieri am spus «da» în faţa ofiţerului stării civile. Eu şi soţul meu, Cristi, am împărtăşit o iubire pură, nevinovată, de poveste, cum rar mai poţi întâlni, mai ales în zilele noastre. El a fost primul bărbat din viaţa mea şi va rămâne cu siguranţă şi ultimul. El m-a transformat în femeie, m-a făcut să uit de mine şi să mă dăruiesc lui în totalitate. Mai mult, m-a împlinit sufleteşte ajutându-mă să devin şi mamă, în urmă cu 7 ani, când am adus-o pe lume pe Bianca.

Viaţa noastră a căpătat de atunci un alt sens, mai profund, ne-a unit şi mai mult, dat fiind că fetiţa noastră a fost un copil foarte dorit şi îndelung aşteptat. Cu vremea, am realizat că nimic nu e mai important pe lume pentru mine decât soţul şi fiica mea. Pentru că, între timp, am pierdut-o şi pe bunica, iar anul trecut am fost la un pas să rămân şi fără mama. Noroc cu tatăl meu vitreg, care a intervenit în timp util şi i-a salvat viaţa în urma unei comoţii cerebrale. Mi-am dat seama că niciodată nu suntem pregătiţi pentru neprevăzut. Dar tocmai ceea ce ţi se întâmplă atunci când te aştepţi mai puţin te face mai puternic, iar speranţa şi credinţa ne ajută să ne păstrăm drumul drept, oricât de greu ne-ar fi.”

Sursa foto: 123rf.com