„Sunt sigură că nimic din ce vă voi spune nu vă este străin. Însă, cum bine spunea filiforma Ally McBeal, „problemele mele sunt cele mai importante, pentru că … sunt ale mele”. Și în această notă, voi continua. Căci, ce nu face o femeie?
Un şut în fund e un pas înainte
Mă număr şi eu printre sufletele chinuite de siluetele de vis prezente peste tot, fie la televizor, fie în reviste. Ei bine, de curând, a fost şi rândul meu să primesc un şut. Din acela degrabă aducător cu picioarele pe pământ şi cu nervii tot acolo. Mi l-a dat cu generozitate o duduie, (cum altfel decât înaltă şi slabă?) dintr-un butic cu ştaif din urbea mea transilvăneană, drept răspuns la căutarile mele disperate, dar pline de speranţă şi, vai, atât de naive, pentru o rochiţă de cocktail. Şi m-a privit domnişoara lung, din cap până în picioare, cu o combinaţie de milă şi jenă în ochi, ca să spună usturător la final: „nu avem haine pentru dumneavoastră, ci numai măsurile S şi M”. Păi eu nu arătam a M???
În loc să-i arunc o replică spontană şi ironică de genul „Oi fi eu grasă, dar pot să slăbesc, pe când tu eşti urâtă şi asta nu trece”, m-am trezit cu ochii înotând în lacrimi. De parcă tocmai se scufundase Titanicul (cu care începusem deja să mă identific) lângă mine. Drept urmare, am ieşit val-vârtej din magazin şi am zbughit-o spre farmacie. Am cumparat ce-am găsit mai scump şi „agresiv” în lupta cu kilogramele. Hotărâtă să îngurgitez tot conţinutul recipientului în următoarele 20 de minute şi să nu mai mănânc nimic cât voi mai avea de trăit. Deh, ce nu face o femeie pentru frumusețe?
Ce e bun şi lui Dumnezeu îi place
Să nu vă gândiţi că în mod normal aş fi pus mare preţ pe vorbele unei piţipoance oarecare. Dar observasem şi eu că obrajorii îmi erau cam durdulii pentru gustul meu şi că blugii nu s-au strâmtat aşa, de la sine putere. Sigur că atunci am alungat ideea ca pe o muscă enervantă şi am revenit la păcatele mele gustoase, mai ales că aveam asigurarea fermă a prietenului meu că „nu te-ai îngrăşat puiu’. Arăţi superb!”.
Să-i mai crezi pe bărbaţi! În plus, într-un scurt sejur la mama acasă, am fost “complimentată” din toate părţile cu „vai dragă, te-ai îngrăşat?”, „parcă eşti un pic mai plinuţă”. Cine, eu? Cum aşa? Era pentru mine ofensa supremă! Până pe la 15 ani, se rugau de mine să mănânc ceva şi eventual să port pietre în buzunar, să nu mă ia vântul. Parcă au complotat cu toţii să-mi trântească moralul la pământ.
Ce nu face o femeie? Învingătoare la puncte, Daniela!
Ca să nu vă mai plictisesc cu detalii inutile, vă pot spune că mi-am luat inima în dinţi şi am început o nouă viaţă. Nu vă imaginaţi că sunt grasă. Am doar forme ceva mai vizibile decât manechinele de podium. Însă am intrat într-o bătălie din care doar eu am de câştigat. Am început o cură intensivă de sănătate, nu mai mănânc “papa bun”, ci tot ce are foarte puţine calorii, poate chiar prea puţine… Mi-am luat adio de la ciocalată, cartofiori prăjiţi şi gustări de ronţăit, chiar dacă şi acum, când scriu, îmi lasă gura apă.
Şi toate astea le-am făcut cu lacrimi în ochi şi inima frântă, la fel ca atunci când renunţi la o relaţie care mergea bine, dar te-ar fi dus la nebunie. Mi-am deschis apetitul spre salate, chestii degresate, pâine de secară şi muuultă apă. Mă mai apucă deznădejdea ocazional şi îmi vine să urlu de invidie. Sigur ştiţi sentimentul. Greu e să fii femeie în ziua de azi! Şi stau şi mă întreb: unde sunt vremurile de odinioară? Unde sunteţi voi, Rubens şi Boticelli?”
De multe ori, o vorbă răneşte mult mai rău decât o palmă usturătoare.
Sursa foto: 123rf.com