Căsătoria din ambiție a fost o lecție

“Căsătoria din ambiție e o prostie. Eu m-am căsătorit dintr-o ambiţie prostească. Eram prietenă cu Radu de numai o lună de zile. Abia terminasem o relaţie mai îndelungată, în care pusesem mult suflet. Ca să mă răzbun pe fostul iubit, am acceptat imediat cererea surprinzătoare în căsătorie a lui Radu. Aveam doar 18 ani atunci. Nu ştiu ce a fost în mintea mea. Nici măcar nu-l iubeam. Pur şi simplu îl foloseam aşa, ca pe o manta de vreme rea. Când mi-am dat seama ce am făcut, era deja prea târziu: eram însărcinată. Aşa am învăţat să-mi iubesc soţul şi, treptat, chiar am devenit un cuplu frumos, bine închegat.

Graba strică treaba

Totul a mers bine o vreme. Însă, la un moment dat, inevitabil, au apărut problemele. Trăiam o minunată singurătate în doi. Patricia a venit pe lume într-o familie în care armonia era doar o poveste. Radu era mai tot timpul „la o bere cu băieţii“ sau „în delegaţie“. Eu eram nepăsătoare şi mă străduiam din răsputeri să pozez în soţia fericită… Părinţii nu ştiau nimic. Am început să ne certăm din orice, să nu ne mai suportăm. Şi, după 3 ani, într-o zi, am pus punct. Tot ambiţia m-a împins să arăt lumii că pot să mă descurc şi singură. Radu nu se aştepta la un asemenea gest, dar l-a acceptat până la urmă. Divorţul a fost scurt şi convingător. Patricia mi-a dat însă bătăi de cap. S-a închis în ea şi veselia i-a dispărut ca prin farmec. Deşi nu părea să fie prea ataşată de tatăl ei. Am consultat diverşi specialişti şi mi s-a recomandat să mă comport cu ea mult mai afectuos, suplinind astfel lipsa unui tată. Trebuia să fiu o mamă perfectă. Căsătoria din ambiție și-a spus cuvântul.

Mama trăieşte pentru puiul ei

Cum un necaz nu vine niciodată singur, la numai o lună după divorţ, am rămas şi fără serviciu. Intrasem în panică. Părinţii mă învinuiau pentru divorţ, fostul soţ dăduse bir cu fugiţii, fetiţa suferea, lipsa banilor mă strângea ca într-o menghină… Mă simţeam într-o cuşcă, fără vreo posibilitate de scăpare. Psihologul mi-a spus că ar fi bine să aduc în viaţa Patriciei o nouă prezenţă masculină. Cum aşa? Nu-mi trebuia o nouă relaţie. Şi apoi, unde să găsesc pe cineva atât de uşor? Nu aveam cu cine să-mi împărtăşesc amarul, aşa că am ajuns să-mi petrec multe ore din zi şi din noapte în faţa calculatorului. Am ajuns la concluzia că Internetul face astăzi ceea ce odinioară făceau petrecerile de familie unde, ca din întâmplare, erau invitate şi persoane singure, evitându-se astfel ruşinea de a da un anunţ la “Matrimoniale”.

Dacă vrei, poţi!

Pe nevăzute, l-am cunoscut pe Gino. Timpul trecea, iar sfaturile lui m-au ajutat să pun pe picioare mica mea afacere. Simţeam că Dumnezeu mi l-a scos în cale pe omul acela minunat. Nu ne-am arătat poze şi nicio clipă nu am adus în discuţiile noastre aluzii la adresa unei relaţii între noi. Eram pur şi simplu prieteni de suflet. Mai liniştită fiind, mă dedicam întru totul Patriciei şi asta s-a simţit în comportamentul ei. A redevenit fetiţa vioaie şi drăgălaşă de dinainte de divorţ. Până la urmă, m-am cunoscut cu Gino, dar şi cu familia lui, cu ocazia unei vizite în România. Nu îi voi putea mulţumi niciodată pentru tot ce a făcut pentru mine. Soţia lui mi-a devenit cea mai bună prietenă, iar fratele lui e actualul meu soţ şi noul tătic al Patriciei. Abia acum simt cu adevărat că trăiesc.”

Sursa foto: 123rf.com