“Cum naiba poţi să pierzi un copil? Eu aş sta numai cu ochii pe el.”, spunea Violeta înainte să i se întâmple chiar ei să se trezească fără micuţul ei.         “Eram cu mama la magazin. Făceam cumpărăturile de Crăciun, cu ochii căscaţi la rafturi. Nu carecumva să ne scape vreun lucru la preţ redus pe care să nu-l luăm. Piciul “mişuna” printre picioarele mele. Aşa că îmi vedeam liniştită de treabă. La un moment dat, ia copilul de unde nu-i.”, îşi aminteşte Violeta.

Când copilul dispare, mama o ia razna

Era atât de îngrozită de faptul că ar putea să nu-şi mai găsească băiatul, încât atunci când mama ei a strâns neştiutoare din umeri, drept răspuns la întrebarea “unde-i copilul?”, a complimentat-o spunându-i că nu e normală.

“Vedeam lumea şi lucrurile pe raft învârtindu-se în jurul meu, iar eu parcă eram pierdută. Am dat fuga să vorbesc cu un supraveghetor, pe care l-am apucat nebuneşte de braţ. În zăpăceala aia, parcă nici nu mai ştiam să vorbesc. Cu toate acestea, omul mi-a spus unde să mă duc să anunţ dispariţia copilului.” După ce a oferit celor care se ocupau de copii pierduţi toate detaliile cerute, Violetei i s-au tăiat picioarele când a auzit vocea care răsuna în tot magazinul, anunţând dispariţia fiului ei.

Cine se frige cu ciorbă…

“În faţa ochilor mi se derulau zecile de anunţuri de la intrarea în fiecare magazine, cu copiii dispăruţi. Mă rugam la Dumnezeu să fie un om bun care să-mi găsească copilul.”  Unde putea să fugă un pui de om de un an şi trei luni atât de repede? Nici nu era prea departe, însă panica i-a întunecat gândirea mamei. Stătea ghemuit plângând în braţele unei farmaciste, care tocmai se pregătea să anunţe că l-a găsit. Dar timpul scurs până în momentul în care şi-a “recuperat” comoara i s-a părut o veşnicie. Acum nu mai are încredere deplină nici în soţul ei pentru a i-l lăsa în grijă. “Am trăit sentimentul acela de spaimă care m-a trezit atât de tare la realitate, încât nu aş dori la nimeni să treacă printr-o asemenea experienţă.”

Sursa foto: 123rf.com