Alături de copilul meu, am redescoperit ce înseamnă primii paşi

Alături de copilul meu, m-am redescoperit

“În altfel de condiţii mi-ar fi fost tare greu să-mi pun sufletul pe tavă şi să-mi fac cunoscută povestea vieţii, dar fericirea care îmi luminează viaţa de ceva vreme încoace nu m-a lăsat să nu vă împărtăşesc şi vouă ceea ce simt. După o căsnicie eşuată, nu am crezut că voi mai întâlni vreodată iubirea şi, cu atât mai puţin, că voi avea parte de bucuria de a mai aduce pe lume un copil. Însă Dumnezeu a vrut ca soarta mea să fie binecuvântată şi să pot spune acum, fără reţineri, “niciodată nu e prea târziu”.

La început a fost teama

Deşi nu m-am gândit că voi mai face acest pas, acum câţiva ani de zile m-am recăsătorit. Culmea, cu un bărbat mai tânăr decât mine cu 7 ani. Alături de Petre am descoperit o nouă viaţă. Însă, după două sarcini pierdute pe parcursul relaţiei noastre, în sufletul meu a încolţit teama. Se părea pe atunci că nu mai puteam să fac copii. În plus, îi aveam deja pe Marius, bărbat în toată puterea cuvântului, şi pe Andra, la vârsta alunecoasă a adolescenţei. Şi totuşi, s-a întâmplat din nou. Am rămas însărcinată, exact când mă aşteptam mai puţin. În ciuda previziunilor de avort spontan, am înghiţit cuminţică toate pastilele prescrise de medic pentru a putea duce sarcina la bun sfârşit. Mi-era foarte frică. Nu ştiam cum vor reacţiona copiii mai mari, făcusem şi icter mecanic…

O minune de copil

Toate grijile şi temerile s-au spulberat pe 15 octombrie 2004, după 5 ani de căsnicie. Este data la care am devenit mamă pentru a treia oară, pe cale naturală, în ciuda tuturor dificultăţilor. În câteva ore, l-am născut pe David, un dolofan de 3,800 kg. I-am zis la început „bătrânelul“, căci era atât de micuţ, bosumflat şi zbârcit…! Din prima clipă în care a intrat în casă, David a devenit centrul atenţiei noastre. Am învăţat cu toţii să râdem şi să plângem odată cu el. Ba chiar, alături de copilul meu, am redescoperit împreună primii paşi. Frumuşelul nostru are acum un an şi jumătate, fraţii lui mult mai mari îl adoră şi îi sunt mereu aproape. Pentru că petrece destul timp în compania lor, David a învăţat deja să danseze după cele mai în vogă melodii.

Stăpânul casei

Minunea asta de copil a adus în sufletele noastre fericire, tinereţe şi multă, multă bucurie. Între timp au mai fost şi unele probleme în relaţia de cuplu cu soţul meu, dar au dispărut pentru totdeauna. Acum suntem bine cu toţii, Marius şi Andra îl adoră pe David, iar micuţul a profitat de toate acestea, devenind el stăpânul casei. A început să îşi ştie rostul şi locul pe care-l ocupă în casa noastră şi, îndrăznesc eu să cred, este şi va fi liantul de care aveam nevoie ca să fim o adevărată familie, bine închegată.”

Sursa foto: 123rf.com