Ştirile ne dau fiori adesea. Mai ales că protagoniştii unor scene de coşmar sunt tineri aflaţi la o vârstă ce cu greu atinge limita dintre copilărie şi maturitate. Accidente de maşină, violuri, consum şi trafic de droguri, violenţă, alcoolism… Cam aşa îşi găsesc sfârşitul mulţi dintre cei ce nici măcar nu au apucat să simtă gustul adolescenţei. De obicei, părinţii dau neputincioşi din umeri, abia murmurând: “de când a intrat în anturajul ăsta…”. Dar oare numai cei din cercul de prieteni în care se învârte un adolescent sunt de vină? Adolescenții știu multe, dar noi trebuie și acceptăm asta.

Suntem cei mai buni prieteni, fără să cădem în ridicol

Georgeta a fost nevoită să-şi crească unicul copil, un băiat, de una singură. Şi asta pentru că soţul a decedat pe când băiatul nici nu împlinise 3 ani. E inutil să mai spunem cât de greu i-a fost să suplinească lipsa şi autoritatea unui tată.

“Am făcut tot ce mi-a stat în puteri să fiu şi mamă şi tată de nota 10. Mi-a fost frică să mă implic într-o altă relaţie şi să aduc un bărbat străin în viaţa copilului meu. Şi, uite-aşa, nici nu am realizat când a trecut timpul peste noi. Mă bucur că i-am insuflat credinţa în Dumnezeu şi respectul pentru femei şi ceilalţi oameni din jur. Acum nu pot decât să-mi mulţumesc pentru asta.”, povesteşte Georgeta.

Aşa, în ansamblu, sună foarte frumos ceea ce spune ea. Dar, în 19 ani, chiar nu a greşit cu nimic fiul? Nu a călcat niciodată strâmb? “Mi-amintesc şi acum ziua în care l-am văzut cu ţigara în mână. Avea 15 ani. El a fost bolnăvicios de mic şi a rămas cu probleme respiratorii. Fumatul era exact ce-i lipsea! Ştiu că nu i-am spus nimic. Împietrisem. El m-a văzut, a aruncat ţigara şi a venit după mine fugind. Nu i-am vorbit câteva zile. L-a durut tare mult schimbarea. Într-o după-amiază, nu a mai suportat şi m-a provocat la o discuţie. De atunci s-a apucat de sport. De fapt, aşa am reacţionat mereu atunci când a greşit cu ceva. Tăcerea mea îl macină mai mult decât o mie de urlete şi palme.” Adolescenţii ştiu prea bine când mama suferă.

Adolescenţii ştiu: cu dragostea nu te joci

De cele mai multe ori, primii fiori ai iubirii provoacă rupturi grave în relaţiile dintre părinţi şi adolescenţi. Însă nu a fost aşa şi în cazul Georgetei: “Dacă îţi cunoşti bine copilul şi, mai ales, dacă vrei să-l cunoşti, îţi dai seama imediat când ceva se schimbă la el. Lui i s-au aprins călcâiele tare la 17 ani. De atunci a rămas cu aceeaşi domnişoară drăguţă, cu doi ani mai mică decât el. Era cam timid şi complexat şi începuse să se închidă în el. Am simţit că trebuie să purtăm o discuţie ca “de la bărbat la bărbat”. L-am învăţat eu, aşa cum m-am priceput, cum trebuie să se comporte cu fetele. Şi nu am greşit. Am ajuns prieteni la cataramă. Până şi iubita lui m-a ales drept confidentă. Acum au planuri serioase de viitor. Dar sunt conştienţi că deocamdată e mult prea devreme. Sunt foarte mândră de el. Acum prietena lui este în pragul bacalaureatului, iar el e student. Nici nu aş fi crezut. Asta mă face să cred că, de multe ori, dacă sunt trataţi corepunzător, adolescenţii pot fi mai responsabili ca părinţii lor şi nu numai anturajul e de vină atunci când greşesc.»

Sursa foto: 123rf.com