Carola, București

Răspunsul specialistului nostru 

Este perioada în care copilul tău devine conștient de el ca persoană și în care învață să discearnă între ce e bine și ce e rău. Este un copil sensibil și delicat și este bine să îi oferi tot sprijinul în această perioadă pentru ca el să crească cu o stimă de sine sănătoasă. Nu spune de față cu el că este timid sau sensibil și, mai ales, nu da conotație negativă acestui aspect. Îmbrățișează-l des fără să te temi că va crește “mămos“, pentru că în felul acesta îi oferi sentimentul de siguranță și de încredere în sine. Poate că, de fapt, nici nu discutăm de timiditate, ci de anxietate. Poate că se ascunde în spatele tău de teama unei interacțiuni. Orice psihoterapeut îți poate spune că de fapt copilul este un simptom al relației dintre părinți. Poate copilul tău a fost nevoit să se confrunte cu o eventuală “pierdere” și asta l-a făcut să relaționeze din perspectiva observatorului mai întâi. Poate că a surprins o discuție mai aprinsă între tine și soțul tău, etc. Orice ar fi, caută să îi oferi sprijin și dragoste. Nu-l judeca și nu îl obliga să se poarte altfel decât simte. Dacă lucrurile persistă sau tu nu mai poți să îți stăpânești îngrijorarea, atunci te sfătuiesc să apelezi la un specialist pentru a-i face copilului o evaluare.